Madeleine Albright - despre puterea unei femei

Data: 30 iunie 2008 Autor: Andreea Esca

Am cunoscut-o pe Madeleine Albright in 1997, la Madrid, cand Romaniei i-a fost refuzata intrarea in NATO. Am mers impreuna de la Madrid la Varsovia alaturi de presedintele Clinton, si apoi de la Varsovia la Bucuresti, unde presedintele american venise sa ne promita ca, intr-o zi, o sa patrundem si noi, ca altii, in Alianta Nord Atlantica. Atunci eram cam suparata pe ea, pe ei, pe noi. Acum am reintalnit-o, la spitalul Matei Bals, unde a vorbit despre vaccinul care ne poate salva de cancerul de col uterin.

Nascuta Marie Jana Korbelova, in 15 mai 1937, la Praga, cea care avea sa devina, in America, prima femeie secretar de stat, provine dintr-o familie de diplomati evrei, convertiti la catolicism pentru a scapa de represaliile vremii. Dupa ce cativa ani traieste la Belgrad si Londra, in functie de postul de diplomat al tatalui sau, in 1948 se muta definitiv in America, deoarece parintii sai hotarasc sa scape pentru totdeauna de comunismul care pusese stapanire pe Cehoslovacia.

Tanara Madeleine studiaza in Elvetia si in Statele Unite, si isi ia licenta cu brio in stiinte politice la Wellesley College din Massachusetts.
Cativa ani mai tarziu, in timp ce avea un job de vara la ziarul Denver Post, Madeleine il cunoaste pe jurnalistul Joseph Albright, de la Chicago cu care se casatoreste si face trei fete, primele doua gemene.
„Doamna de fier” se face o prezenta cunoscuta si controversata in momentul in care presedintele Bill Clinton o alege in functia de se¬cretar de stat al Americii, cel mai inalt rang guvernamental.

Era pentru prima data cand America lasa acest post pe mainile unei femei, iar neincrederea, invidia si gelozia nu intarzie sa apara. Cum ar putea o femeie sa-i dea cele mai bune sfaturi presedintelui? Si cine in lume se va uita in gura ei? In timp ce mai marii de la Washington isi puneau aceste intrebari, Madeleine Albright dadea dovada de o putere de nebanuit si de o intelepciune remarcabila. Chiar si acum ii pasa de soarta lumii si se implica in promovarea diverselor programe de sanatate in Europa Centrala si de Est.

The ONE: Ne-am intalnit in 1997, in 2002 si acum, din nou, in Romania...
Madeleine Albright: Am fost de multe ori in Romania, dar de aceasta data ma aflu aici cu ocazia sustinerii unei initiative legate de sistemul de sanatate, mai precis legata de cancerul de col uterin. In acest moment, in Romania, sase femei mor zilnic din aceasta cauza. Am venit sa anunt ca exista un vaccin care poate preveni boala si vreau sa vorbesc despre asta. M-am intalnit cu premierul si cu presedintele si am dori sa introducem acest vaccin in schema de vaccinare a tinerelor fete. Exista asadar un vaccin impotriva a patru tipuri de virus uman HPV (virusul care provoaca boala), iar vaccinarea se recomanda fete¬lor cu varste cuprinse intre 11 si 12 ani si tinerelor intre 13-26, care nu au contactat virusul. Avand in vedere faptul ca riscul cel mai ridicat al infectarii cu acest virus apare in primii cinci ani dupa inceperea activitatii sexuale, cel mai indicat grup pentru vaccinare ar trebui sa fie copiii si adolescentii, inaintea inceperii vietii sexuale.

The ONE: Ce trebuie sa stie fetele pentru a preveni aceasta boala?
MA: Intai, trebuie sa afle de acest vaccin. Tuturor ne este frica de cancer, iar pana acum acest tip de cancer este singurul pentru care s-a gasit un vaccin de prevenire. Apoi trebuie sa inteleaga bine: cancerul de col uterin este provocat de un virus, transmis pe cale sexuala. Asa ca este necesara o buna educatie in acest sens.

The ONE: Pentru ca vorbim despre fete, femei, cum vedeti situatia actuala a femeilor in politica?
M.A.: Cred ca este foarte important sa existe femei in politica. M-am luptat sa demonstrez ca o societate merge mai bine cand sunt femei implicate in politica, economie si jurnalism. Cand eram secretar de stat, am sustinut foarte mult femeile in aceste domenii. Chiar daca nu sunt o feminista, cred ca asa este mai bine, si mai cred in continuare, ca nu sunt suficiente femei in aceasta arie de competenta.

The ONE: Cum a fost in cazul dumneavoastra? De ce barbatii nu prea erau de acord cu o femeie intr-un post de secretar de stat?
M.A.: Intai de toate pentru ca era pentru prima data cand se intampla asa ceva, si nu intelegeau ce cauta o femeie acolo. Si apoi sa stiti ca am avut mai multe probleme cu politicienii din America decat cu cei ai tarilor straine, din simplul fapt ca si-ar fi dorit ei postul meu. Pur si simplu cred ca ma invidiau. Sper ca am dovedit insa ca o femeie poate face fata unui asemenea job, pentru ca, iata, si acum in acesta pozitie se afla tot o femeie.

The ONE: Si nu una oarecare, ci chiar o fosta studenta de-a tatalui dumneavoastra, Condoleeza Rice...
M.A.: Da, a fost studenta tatalui meu, suntem bune prietene, desi cred ca am invatat lucruri diferite de la tata. Pe de alta parte, este normal ca secretarul de stat sa sustina ideile presedintelui pe care il reprezinta.

The ONE: Dar credeti ca a fost mai usor pentru ea, datorita faptului ca o alta femeie deschisese deja drumul?
M.A.: Da, asa cred. Chiar si fetele mele mi-au spus, atunci cand Condoleza Rice a fost numita consilier pe probleme de securitate nationala: ”Vezi, mama, acum nimeni nu-si mai pune problema ca poate ea nu este potrivita pentru un asemena post, fiindca tu ai aratat ca se poate". Ea a avut alte probleme de infruntat, din cauza politicii Statelor Unite in aceasta perioada, dar, cu siguranta, nimeni nu s-a mai intrebat daca o femeie poate face fata unui asemenea job.

The ONE: Pentru ca vorbim despre ce inseamna sa fii femeie: a fost greu sa aveti o cariera atat de solicitanta si sa va construiti o familie? Stiu ca aveti 3 fete.
M.A.: Fetele mele sunt acum mari, au cariere si, chiar in week-endul trecut, stand de vorba cu una dintre ele, aceasta mi-a spus: "Mama, noua nu ne-a lipsit nimic". Si cred ca asta este cel mai important: copilul tau sa-ti spuna ca ai facut o treaba buna. Aveam intr-adevar mult de lucru, ma trezeam foarte devreme, veneam tarziu acasa si, desigur, ca orice femeie, cred, ma simteam din cand in cand vinovata.

The ONE: Sotul dumneavoastra era ziarist. V-a inteles poate mai bine, tocmai pentru ca avea o viata la fel de dinamica?
M.A.: Nu stiu ce sa zic. Sotul meu m-a sprijinit foarte mult cand eram in functie, dar pana la urma a divortat, asa ca...

The ONE: Stiu ca Hillary Clinton v-a sustinut mult cand erati in politica. Acum e randul dumneavoastra sa o sustineti?
MA: O sustin, pentru ca am foarte multe motive. In primul rand cred ca are cea mai mare experienta pentru a putea ocupa aceasta functie si cred ca ar fi un bun presedinte pentru America. Am fost alaturi de ea in campanie, dar desigur ca sustin pana la urma orice candidat din partea democratilor, pentru ca este timpul pentru o schimbare in SUA.

The ONE: Ce parere aveti despre imaginea actuala a Statelor Unite?
M.A.: Nu este aceea care mi-as fi dorit eu sa fie. Pe de alta parte, este foarte complicat sa critici Statele Unite din afara tarii, dar sunt preocupata de faptul ca imaginea Americii nu mai este aceea pe care o lasase presedintele Clinton.

The ONE: Ce nu e in regula? Poate ca religia s-a bagat prea mult in politica?
M.A.: Cred ca este din cauza Irakului. Multa lume se intreaba si acum ce am cautat in Irak. Oamenii au inteles de ce suntem in Afganistan, pentru ca de acolo au venit cei implicati in atacul terorist din 11 septembrie, dar nu au inteles ce a fost cu Irakul, cu baza din Guantanamo si Abu Ghraib.

The ONE: Ce ati fi facut dumneavoastra dupa 11 septembrie? Ce trebuia sa fie facut altfel?
MA: Eu l-am sustinut 100% pe presedintele Bush in actiunea din Afganistan, a fost dovedit ca oamenii care ne-au atacat au fost antrenati acolo si aveau legaturi cu Ossama Ben Laden si cu Afganistanul. Razboiul din Irak a fost insa o alegere. Am inteles perfect ce a spus Bush despre Saddam si eram de acord cu el, dar am crezut ca ne vom concentra pe Afganistan. Cred ca viitorul presedinte va avea mult de lucru pentru a reface imaginea Americii, si de aceea o si sustin pe Hillary Clinton. Vor fi 5 probleme esentiale de rezolvat. 1. Cum sa combatem terorismul fara sa cream teroristi. 2. Sa rezolvam sistemul deficitar al neproliferarii armelor. 3 Sa refacem imaginea democratiei, pentru ca impunerea democratiei in Irak nu a fost chiar in regula. 4. Sa gasim solutii pentru aspectele negative ale globalizarii, 5. Incalzirea globala. Ca sa nu mai vorbesc despre rezolvarea situatiei cu Irakul si Afganistan, si construirea unor bune relatii cu China, Rusia, India, tarile din NATO si UE. Asa ca va fi chiar foarte greu.

The ONE: Ati spus ca una dintre problemele de rezolvat este combaterea terorismului fara sa creezi alti teroristi. Cum s-ar putea face asta?
M.A.: In primul rand nu este bine sa folosim ideea de "razboi impotriva terorismului". Pentru ca oamenii aceia sunt niste criminali. Si daca noi folosim termenul de razboi, ii vom transforma in razboinici, in luptatori. Ei sunt doar niste criminali. Trebuie pur si simplu suprimati. Dar trebuie sa fim foarte atenti sa nu facem chiar noi din ei niste eroi, din cauza folosirii unor cuvinte gresite precum „razboi”. Eu nu cred in conflictul dintre religii, cred ca este o batalie intre idei. Trebuie sa stim foarte clar pentru ce luptam, nu numai impotriva a ce luptam. Si sa intelegem mai bine ce fel de conditii nasc teroristi. Cat despre religie, trebuie sa gasim aspectele comune tuturor religiilor. Adevarul este ca toate religiile monoteiste au parti sangeroase (si Vechiul si Noul Testament, dar si Coranul), dar au si parti comune in ceea ce priveste dreptatea, pacea, omenia si trebuie sa incercam sa gasim moderatie in religie, ca sa ne putem intelege intre noi.

The ONE: Revenind la femeia Madeleine Albright... V-am vazut jucand intr-un episod din "Fetele Gilmore", un serial difuzat si de ProTV. Cum a fost experienta de actrita?

M.A.: Haideti sa va spun cum a fost toata povestea. Era un episod despre o mama si fiica ei. Fata abandonase scoala, asa ca era un mare scandal. Si cei din serial m-au sunat la birou sa ma intrebe daca sunt de acord ca cineva sa fie Madeleine Albright in film, sa joace rolul meu, ca un fel de sfatuitor al tinerei. Si am spus nu. Vreau sa joc chiar eu. A fost foarte greu. Vedeti ca eu nu am nici o problema sa vorbesc, dar acolo nu este un text liber, ci un scenariu care trebuie recitat intocmai. Partea amuzanta este ca fata din film semana foarte mult cu una dintre fetele mele, iar in scena eu apar in visul domnisoarei, de ziua ei, si ii spun ca s-a facut mare, si ce ar trebui sa faca... etc. Iar fiica mea adevarata m-a sunat dupa ce a fost difuzat episodul si mi-a spus ca eu nu am jucat niciun rol acolo, ci am fost pur si simplu eu, intr-o discutie cu ea.

The ONE: Moda este un subiect preferat de cititoarele noastre, asa ca vreau sa va intreb daca aveti un designer favorit?
M.A.: Nu, nu am. Cred ca hainele de designer sunt prea scumpe. Dar incerc sa imi iau lucruri care sa imi vina bine. Am foarte multe haine, intr-adevar, pentru ca aveam nevoie cand eram secretar de stat, sau ambasador la UN, dar numai cateva sunt de designer. Am haine vechi si de 15 ani, asa ca poate ar fi timpul sa-mi iau altele. Si nu am niciun stilist, imi iau ce cred ca e frumos, iar acum ca am si slabit sunt si mai fericita sa-mi cumpar lucruri.

The ONE: Aveti un parfum de care nu va despartiti?
M.A.: Port intotdeauna Bulgari, eau de cologne.

The ONE: Dar brosele au o istorie? Cum v-ati hotarat sa purtati mereu o brosa?
M.A.: O sa aflati toate amanuntele in viitoarea mea carte, care va fi chiar despre brose. Dupa atatea carti despre politica, a venit si randul broselor. Acum, de exemplu, port o brosa cu un soare, pentru ca este o frumoasa zi de primavara, iar diseara voi purta brosa pe care mi-ati oferit-o dumneavostra, pentru ca este o floare foarte frumoasa, care se potriveste cu primavara din Romania. Toata povestea broselor a inceput pe cand eram la Natiunile Unite si am fost numita sarpe de catre Saddam Hussein, in timp ce aveam o brosa cu un sarpe. De atunci, cand sunt bine dispusa port flori, baloane, fluturi, iar cand sunt nervoasa port albine, gandaci, serpi. Asa ca nu este greu sa afli in ce stare de spirit ma aflu.

The ONE: Cum a fost ziua in care ati devenit cetatean american?
M.A.: Am fost foarte fericita sa vin in America, razboiul il petrecusem in Anglia ca refugiat, apoi Cehoslovacia a fost ocupata de comunisti si am plecat in America. Mi-am dorit atat de mult sa devin cetatean american pentru ca eu consideram ca America a salvat Europa dupa cel de al doilea razboi mondial. Iar cand eram in Anglia, ma indragostisem de uniformele soldatilor americani. Apoi, mi se parea extraordinara generozitatea Americii de a gazdui oameni ca noi, refugiati din sistemul comunist. Eu aveam un accent foarte british. Am facut eforturi ca sa-l pierd si am asteptat cu sufletul la gura sa fiu americanca. S-a intamplat cand eram in anul al doilea de colegiu si n-am sa uit niciodata momentele acelea. Iar in iulie 2000, de Ziua Americii, cand eram secretar de stat, am vrut sa particip si eu la acordarea cetateniei americane pentru alti oameni. Le-am inmanat certificatul si le-am spus sa nu uite niciodata ca acesta este cel mai pretios act pe care il vor primi in viata. Sunt mandra si acum ca sunt cetatean american. Am fost intrebata la un moment dat, de catre presedintele Vaclav Havel, daca nu vreau sa fiu presedintele Cehiei. Pentru ca m-am nascut in Cehoslovacia, vorbesc limba ceha perfect, si consider Europa Centrala si de Est partea mea de lume, m-am gandit la oferta lui, dar, in final, am ajuns la concluzia ca ma simt americanca suta la suta si am refuzat.