RECESIUNE made in Romania
Habar n-am ce fel de recesiune este asta, deoarece eu aveam biroul
langa Cocor si acum lucrez in Times Square. In fiecare dimineata ma
uit pe fereastra, fericita, la niste ecrane imense cu reclame,
exact ca in renumita piata din New York.
Abia astept sa vad si ce magazinase cochete vor fi inauntru. Pe de
alta parte, o prietena de-a mea este foarte suparata de cand a
inceput refacerea Cocorului pentru ca, zice ea, numai aici mai
gaseai perucile acelea de pe vremea bunicii, perdelele si covoarele
despre care credeai ca nu mai pot exista in realitate, si
lenjeriile sexy, cu mult sclipici si plastic, expuse pe niste
manechine prafuite. Adevarul este ca, uitandu-ma la transformarea
acestui magazin, mi se pare ca ne rupem complet de anii tineretii
noastre. Buni, rai... s-au dus.
In Bucuresti, doar Bucur-Obor si Magazinul Victoria mai au cateva
zvacniri de bazar comunist. Iar unii dintre noi am vrea ca aceste
magazine sa mai existe, doar pentru ca ne prelungesc copilaria.
Doar pentru ca ne aduc aminte de atat de multe intamplari. Asa e si
cu melodiile. Copiilor nu le plac melodiile lente, pentru ca sunt
intr-adevar plictisitoare daca nu-ti trezesc niste amintiri, daca
nu intelegi versurile, daca nu te fac sa visezi. Dupa primele
povesti de dragoste, incepi sa asculti suspinand un Elton John. Cu
toate astea, baiatul meu, care are doar cinci ani, mi-a spus ieri
sa-i pun un CD cu Celine Dion si Mariah Carey. Niste melodii extrem
de "feelingoase". Si i-au placut foarte mult. Oare sa fie asa de
indragostit de colega lui de gradinita, Maeva? S-ar putea, pentru
ca ieri mi-a zis sa-i luam si ei niste turta dulce pe care scrie
"te iubesc".
Numai ca, dimineata, i-a fost
rusine sa i-o duca. Nu stiu daca ar fi bine sa-l invat sa spuna
fara teama "te iubesc", sa ofere mici cadouri dragute ca acelea de
Craciun si de Valentine's, sau sa-i spun ca un barbat trebuie sa se
prefaca indiferent si sa fie un dur daca vrea sa cucereasca o
domnisoara. Mi-ar placea sa fie sincer, dar oare noi nu ziceam ca
"ala e un papagal", daca ne spunea ca ii place de noi? Nu-mi mai
amintesc foarte clar cum se intampla la cinci ani. Dar stiu sigur
ca, la 15, iti placeau la nebunie tipii care iti scriau poezii
si-ti aduceau flori, dar mergeai la petrecere cu conducatorul de
joc din echipa de baschet. Sau asta pateam doar eu? Sa-mi scrieti
pe www.onemagazine.ro cum credeti ca
ar fi mai bine sa-l educ pe Aris!
Desi Alexiei ii tot spun sa nu le mai declare baietilor ca ii
place, ea imi zice ca, daca asa simte, asa face. Nu pricepe deloc
cum functioneaza baietii si este suparata foc, deoarece Mateo ii
declara simpatia lui doar pe furis. Iar de fata cu ceilalti baieti
zice ca nu o suporta. Greu cu copiii! Ce stiti dumneavoastra? Sau
poate stiti chiar mai bine decat mine… Anyway, a venit un alt an si
vreau sa va multumesc pentru fidelitate, pentru incredere, pentru
tot. Va doresc din suflet sa-i aveti mereu alaturi pe cei pe care
ii iubiti, sa fiti sanatosi si fericiti. Si va invit... sa fim mai
buni.
