Diana Flutur - The Romanian business woman

Diana Flutur se poate lauda ca a avut sansa sa participe la nasterea industriei de advertising, si a reusit, gratie ajutorului lui Dinu Patriciu, sa aiba propria agentie de publicitate. Pentru The One povesteste cum a reusit o feminista convinsa sa se impuna pe o piata atat de dura.

Cum ati ajuns in fruntea echipei Summitului European IAA si ce inseamna acest proiect pentru dumneavoastra?
IAA este o organizatie ce reprezinta interesele industriei mondiale de comunicare si isi propune sa promoveze, pentru dialog, teme de interes pentru industria de marketing si comunicare din Europa si din lume. In acest an am intrat si eu in board-ul IAA, pentru ca mi-am dorit sa fiu implicata si pentru ca am considerat ca, daca vrei ca lucrurile sa se intample, cel mai bun lucru este sa te implici in mod direct. Prin urmare, am acceptat challenge-ul de a fi directorul acestui Summit care va avea loc pentru prima data in Europa, la Bucuresti. Este o mare provocare pentru ca trebuie sa te ridici la nivelul asteptarilor lor, ba mai mult, sa excelezi.

Cum ati ajuns sa lucrati in publicitate?
Intamplator. In 1990, am terminat Facultatea de limbi straine, sectia engleza-franceza, unde am intrat din prima incercare, dar ultima pe lista. Sa te vezi acolo si sub tine sa se traga linia iti da un sentiment incredibil de noroc. Cred ca am fost mai recunoscatoare decat daca as fi intrat prima. Mi-a placut foarte mult facultatea asta, iar daca ar fi sa o iau de la capat, tot asta as face, pentru ca mi-a dat o deschidere fantastica fata de tot ceea ce inseamna gandire si creativitate in lume. Pot sa spun ca, inca din facultate, am avut activitati care au avut legatura cu partea aceasta creativa a carierei mele ulterioare. De pilda, ma refer la faptul ca, impreuna cu cateva colege, facusem o trupa de teatru cu care puneam in scena tot felul de piese. Am facut un schimb de experienta si cu cei de la ATF si chiar am fost invitati prin tara de catre diferite universitati. Toata lumea se distra impreuna cu noi.
Dupa ce am terminat facultatea m-am angajat la o firma de export, pe un post banal: scriam telexuri, iar dupa cateva luni am intrat pe partea operationala, pentru ca sunt isteata si prind repede. Asta am facut cateva luni. Apoi am cochetat si cu TVR-ul, unde o luna de zile am fost in proba la emisiunea “Veniti cu noi pe programul 2”, produsa de domnul Tatulici, dar nu s-a legat de mine si nici eu de ea. Nu a fost nicio chimie intre mine si televiziune in general. Intr-o zi, am avut norocul sa-l intalnesc pe un domn care urma sa fie directorul general in Romania al Leventis, imbuteliator de Coca Cola. In ‘91, am devenit prima lor angajata romanca, iar dupa ce contractul lui a luat sfarsit, acel domn (Joe Perez) a decis sa ramana in Romania si sa faca o agentie de publicitate. M-au intrebat daca vreau sa lucrez cu ei si am zis: in fond, de ce nu? Asta pentru ca am considerat ca aveam varsta si era si momentul. Asa ca am acceptat si am luat-o ca pe o aventura. Am intrat in publicitate si am lucrat in agentia D’Arcy timp de 11 ani, pana in noiembrie 2003. Pot sa spun ca fac parte dintre putinii oameni care, in istoria vietii lor, au avut sansa sa participe la nasterea unei industrii.

Ce inseamna pentru dumneavoastra munca in publicitate? De ce este nevoie pentru a lucra in acest domeniu?
Fireste ca munca in publicitate este destul de dura, fireste ca exista niste proceduri repetitive si ca apare si aici o rutina, dar, in ciuda acestui fapt, nu exista deloc monotonie. Intotdeauna te intalnesti cu tot felul de categorii de produse, cu tipologii diferite de clienti; oamenii din interior sunt foarte diferiti si atunci, in toata aceasta diversitate, nu poate sa se instaleze monotonia.

In publicitate trebuie sa fii inaintea pietei si a trendurilor ca sa poti face lucruri de valoare.
Da, este o lume stresanta. Suntem intr-o continua competitie si mi se pare normal sa fie asa. In orice domeniu exista stres, iar aici se manifesta poate si mai dramatic, pentru ca fie castigi tu, fie castiga celalalt. Nu exista jumatati de masura. Cand pierzi, iti castigi atuuri pentru urmatoarea incercare, iar cand castigi, de fapt pierzi oportunitatea de a incerca si alta data. Cu ce nu sunt de acord in aceasta industrie este momentul cand oamenii incep sa o ia personal si apoi sa faca atacuri la persoana. Atunci mi se pare ca deja iesim dintr-un cadru al normalitatii unui business. Este normal sa fim concurenti, daca tu esti mai bun decat mine, foarte bine, daca eu sunt mai bun decat tine, asta e, dar nu o sa ies sa vorbesc urat despre tine, pentru ca mi se pare total neprofesionist. Este un business in care orgoliile sunt mari. Ideea este sa nu transformi aceste orgolii, care pana la un anumit moment sunt de inteles, intr-o lupta personala.

Odyssey este agentia Dianei Flutur?
Partial. In noiembrie 2003, cand am plecat din D’Arcy, planul era sa fac propria mea agentie, pentru ca atunci am considerat eu ca a venit momentul. Si atunci s-a intamplat povestea tipic americana a intalnirii capitalului cu ideea. Am obtinut finantarea pentru start-up si pentru primul an de la Dinu Patriciu si Philip Stephenson. Ei au devenit actionari majoritari, iar eu minoritar, initial cu 20%, acum cu 40% din actiuni. Insa de la anul, o parte din procente vor trece si la oamenii-cheie din agentie. Si nu este vorba de rasplata aici, ci de contributia omului-cheie la o afacere de succes. Acum avem 45 de angajati si 14 clienti, in conditiile in care am pornit cu 2 clienti. Primul an a fost critic, dar s-a dovedit a fi unul de succes.

Cum a reusit agentia Odyssey sa se impuna pe piata?
Este adevarat ca este o piata mare, fragmentata, cu multe agentii, cu clienti relativ constanti. Unul dintre atuurile noastre ar fi o mare transparenta in raporturile cu clientii. Stim ce putem si ce nu. Niciodata nu promitem ceva ce nu stim sa facem sau in legatura cu care manifestam nesiguranta. Pentru ca, intr-un astfel de business, reputatia este de baza. Daca nu livrezi ceva, se va intoarce impotriva ta total; un client apreciaza mai mult faptul ca recunosti ca nu poti sau ca, pur si simplu, nu vrei sa faci ceva prost. Cu cat esti mai deschis, mai onest, mai natural, cu atat lucrurile vor decurge mai bine. Pe urma, sunt o persoana foarte ambitioasa si imi doresc intotdeauna ca lucrurile sa iasa bine. Niciodata nu mi-a placut mediocritatea, dupa cum nu mi-a placut niciodata teoria “lasa ca merge si asa”. In primul rand, sunt exigenta cu mine insami, vreau sa-mi inving barierele, sa inteleg ce se intampla in jurul meu, sa pricep mai intai eu, ca apoi sa le cer si celor din jurul meu sa devina mai buni. Suntem o echipa de oameni foarte diferiti, dar care, impreuna, reusim sa aducem valoare companiei, si apoi clientilor. Suntem niste oameni creativi, care au avut un dram de nebunie si au riscat in acest business, iar asta cred ca a fost cheia succesului lui Odyssey.

Cat conteaza in publicitate sa fii o femeie frumoasa?
Nu mi-am pus niciodata problema asa. Cred ca am un mare entuziasm si in continuare imi place ceea ce fac. Nu m-am blazat si gasesc resurse sa trec peste orice moment greu. Nu o fac pentru ca asta e jobul meu sau pentru ca asta este cariera mea, nici pentru bani, ci pentru ca pur si simplu cred ca am ceva de dat si pentru ca imi place. Si cred ca piata, partenerii, clientii simt acest lucru si isi dau seama ca pot avea incredere in mine. De aceea nu cred ca vreodata a primat vreun atu fizic in cariera mea.

Cum de aratati atat de bine? Care este secretul dvs.?
Nu sunt o fire sportiva. E drept ca am facut putin inot, schi si ca mai mergeam la sala din cand in cand. Pana acum cativa ani, pot sa spun ca stateam aproape in fiecare weekend, in fiecare seara, la job, aveam un stil de viata haotic, dezordonat si nu eram atenta la ce mananc si cum mananc. De la un timp, insa, am inceput sa fiu mai atenta si mai disciplinata cu mine insami, iar de cateva luni am inceput sa merg la sala, de doua ori pe saptamana.

Cand vine vorba de haine, ce designeri prefera Diana Flutur?
Il apreciez foarte mult pe Razvan Ciobanu, ii admir munca, modul lui de a fi si felul in care stabileste relatii cu cei din jur. O respect si pe Venera Arapu. Sunt foarte feminina in structura mea interioara si imi plac hainele. Iti dau un exemplu: cand eram mica (cred ca aveam 3 ani) mi-a adus tatal meu o salopeta din piele intoarsa, la moda pe vremea aia, cu care incercau sa ma imbrace. Nu au reusit pentru ca le am spus ca “eu sunt fetita si nu ma imbrac in salopeta”.

Va permite jobul sa aveti viata personala?
Da, imi place sa ma intalnesc cu prietenele mele, care nu sunt multe, dar sunt foarte bune. Imi place sa citesc atunci cand am momente libere, asta ar fi metoda mea de “destresare”.

Apropo de prietene, cum ati cunoscut-o pe Marina Melescanu-Imre? Am inteles ca sunteti bune prietene.
Ne cunoastem de la 15 ani. Parintii nostri se cunosteau de ceva timp, iar intr-o excursie la munte ne-am apropiat foarte mult. Eu, de exemplu, nu am avut voie sa merg in vacanta singura, fara parintii mei, pana cand am intrat la facultate. Prin urmare, imi doream din tot sufletul sa ajung la facultate, sa scap.

S-a scris in presa ca intre dvs. si Dinu Patriciu ar fi fost ceva mai mult decat o relatie profesionala. Cum comentati aceste zvonuri?
Sunt niste zvonuri penibile si e pacat. Cred ca este un atac mai ales la adresa lui, fiindca foarte mult timp a fost in vizorul presei. Probabil trebuiau sa-i gaseasca un defect si pe latura asta. In ceea ce ma priveste, eu pot sa spun ca il respect foarte mult. Il cunosc de cativa ani si am ajuns sa lucram destul de mult impreuna. Ii respect viziunea si creativitatea, dar si modul in care a stiut sa-si creasca businessul. Este partenerul nostru in Odyssey, dar nu s-a implicat efectiv in acest business, insa primeste periodic rapoarte financiare. In ceea ce priveste speculatiile din presa, mi se pare ca nu merita nici macar sa le comentez.