Prea inalta pentru Balmain

Data: 09 noiembrie 2009 Autor: Elena Bagescu

Nascuta in California dintr-un melanj olandez, irlandez si englezesc, crescuta in Italia si Elvetia, model pentru Ungaro si, mai apoi, head hunter pentru Heidrick & Struggles si Louis Vuitton. Acum, proprietara unui castel in Franta, de care se ocupa incepand cu primirea oaspetilor si pana la marketing on-line. Contesa Marnie de Vanssay. Sigur, numele nu va spune nimic, dar povestea va va cuceri cu siguranta...

The ONE: Cum iti vedeai viitorul cand erai copil?
Marnie de Vanssay: Sincera sa fiu, n-aveam nici cea mai vaga idee. Am crezut ca ma voi casatori, ca voi merge in locuri diferite in functie de jobul sotului meu, asa cum i se intampla si mamei. Ea a lucrat foarte putin, aparea in reclame TV, dar, din cauza tatalui meu, a fost nevoita sa renunte la cariera de actrita pe care si-o dorea pentru a-l urma pe el prin lume, pentru a fi sotie si mama full-time. Noi ne-am mutat din California la Florenta cand aveam doi ani, si apoi in Elvetia, patru ani mai tarziu. Parintii mei au vrut sa cresc intr-un mediu mai bun, mai curat, intr-un loc cu istorie si cu alte valori. Tata a facut un curs de arte la Florenta, timp de sase luni. A fost nevoit
sa-si caute de lucru apoi si, dupa ce a avut mai multe joburi, a ajuns consultant financiar pentru un fond de pensii elvetian. Nu mi-am dorit niciodata cariera mamei in actorie, eu am fost mereu mai timida.

The ONE: Dar, totusi, ai fost model…
Marnie de Vanssay: Da, e o poveste mai complicata. Tata a vrut sa studiez afaceri si sa am o cariera internationala. Am plecat la Paris si, dupa primul an in care i-am facut pe plac, mi-am dat seama ca sunt inclinata mai mult spre psihologie si m-am mutat. Imi doream foarte tare sa calatoresc, dar parintii mei mi-au spus "noi platim scoala, tu platesti calatoriile". Am incercat tot felul de slujbe de vara prost platite, pana cand o prietena mi-a spus: "Ce tot faci? Ai 1,80 m, esti frumoasa si gratioasa, de ce nu te faci model?"

The ONE: Cum ai fost primita de casele de moda?
Marnie de Vanssay: M-am dus personal sa ma prezint si sa spun ca vreau un job, in 1977. Balmain mi-a spus ca sunt prea inalta, Givenchy ca sunt prea blonda; Dior mi-a spus ca are destule modele, dar ca Ungaro cauta. Asa ca doamna care se ocupa de modele la casa Dior m-a invatat sa merg si m-a trimis la Madame Ungaro, o doamna minunata. M-a angajat si, in fiecare joi, veneam pentru doua-trei ore si prezentam pentru ea, pe Avenue Montaigne, unde era si casa de moda. Erau prezentari private, pentru clienti importanti. Mi s-a intamplat sa fiu chemata de cateva ori pentru un singur client. Odata am prezentat pentru o printesa din Orientul Mijlociu.

The ONE: Ce ai invatat de la Madame Ungaro?
Marnie de Vanssay: Cum sa scot in evidenta hainele prin eleganta cu care ma misc, prin pozitie si prin zambet. Asta se intampla inainte ca modelele sa trebuiasca sa arate bolnav si mizerabil de nefericite! Sanatos, chic si vesel, asta era reteta succesului atunci. Trebuia sa ti se citeasca bucuria pe chip, atunci cand paseai pe podium. Madame Ungaro era o femeie gratioasa si de o extraordinara bunatate.

The ONE: Cum erau modelele acum 30 de ani?
Marnie de Vanssay: Balmain cauta blonde, intre 1,72 si 1,76. Givenchy cauta exclusiv modele de culoare. Ungaro ma cauta pe mine: 1,78, vestica, un mix intre blond si brunet. Look-ul anorexic nu era deloc la moda. Tipul Twiggy era depasit, atunci se doreau fete zvelte, elegante. Hainele negre si tenul alb erau abia la inceput. Se pregatea miscarea punk.

The ONE: Nu ti-e dor de prezentari? De sedintele foto?
Marnie de Vanssay: De prezentari nu, pentru ca eram destul de timida. Ma distram mai mult la sedintele foto si la saptamanile modei, cumparam haine foarte ieftin si, dupa o perioada, le schimbam intre noi. Dupa ce am terminat facultatea si mi s-a incheiat si contractul cu Ungaro, in 1978, am renuntat la cariera de model pentru una in afaceri. Nu a fost la fel de palpitant, dar era mult mai sigur pe termen lung.

The ONE: In materie de business cu cine ai colaborat?
Marnie de Vanssay: Am fost headhunter pentru Heidrick & Struggles la Paris, Londra si Düsseldorf, pentru Neumann in Geneva, apoi am lucrat pentru Louis Vuitton si am fost si Recruitment Manager pe Europa pentru eBay.

The ONE: Care sunt designerii pe care ii apreciezi cel mai mult?
Marnie de Vanssay: Escada, putin din Versace, putin din Armani, putin Hermès. Gustul meu nu este legat de un anume designer. Fiecare dintre ei are materiale sau creatii de cea mai buna calitate, uneori, dar nici unul nu reuseste 100% de fiecare data. Este valabil pentru oricare artist. Cateva dintre creatiile lui Vivienne Westwood au fost de top, excentrice pentru gustul meu. Imi plac lucrurile neobisnuite, dar totusi flatante.

The ONE: Despre tendinte ce parere ai?
Marnie de Vanssay: Deplang aceasta fixatie din cultura si societate pentru negru, gri si maro in colectiile feminine - femeile trebuie sa fie ca si pasarile-femela, mereu mai putin atragatoare, mai putin colorate?! Moda trebuie sa fie flatanta si feminizanta in prima instanta! Evidentiati femeia, nu pe designer! Jil Sander a inteles asta la inceput. Iti amintesti de Marlene Dietrich si de Greta Garbo?

The ONE: Ai fost recent la vreo prezentare de moda?
Marnie de Vanssay: Din pacate, programul incarcat nu imi permite, dar le urmaresc la televizor si imi place inclinatia spre etnic, atat in design, cat si la materiale, adaptata cumva gusturilor clasice. Balanta trebuie sa fie perfect echilibrata pentru a avea succes.

The ONE: Cum ai ajuns proprietara de castel?
Marnie de Vanssay: Chateau de la Barre este in proprietatea familiei sotului meu de 600 de ani. Eu am fost colega de facultate cu sora lui si
ne-am intalnit la o petrecere acum multi ani.
Ne-am placut, dar drumurile noastre s-au despartit atunci. Eu m-am casatorit cu profesorul universitar Constantin von Barloewen, pe care l-am cunoscut in avion. Eu lucram la Düseldorf, si el la München. Am divortat acum mai bine de 20 de ani. Pe Guy l-am intalnit din nou cu 10 ani in urma si ne-am casatorit. El l-a si adoptat pe fiul meu, Daniel, care are acum 24 de ani si lucreaza pentru Savills Real Estate Development in Muntenegru. Este un copil exceptional, se exprima fluent in engleza, franceza, rusa si germana. Are si o diploma la Universitatea Durham, in rusa si istorie. El si Guy au o relatie minunata. Acum 7 ani, eu si sotul meu am preluat castelul. Intretinerea si renovarea lui au fost un job full-time. Face parte din cultura si istoria Frantei, asa ca este foarte importanta conservarea lui. Acum, castelul este in stare foarte buna, dar trebuie sa ne ocupam si de capela familiei si de sera. Urmeaza turnul din secolul al XVI-lea, care trebuie si el renovat. Bineinteles, ne primim oaspetii si le impartasim experienta noastra de viata. Ne bucuram foarte tare ca pot experimenta viata nobilimii franceze, care este atat de diferita de ideile preconcepute ale multora. Viata noastra inseamna eleganta, dar si foarte multa munca, de la gradinarit, marketing pe site, la intampinarea oaspetilor, ca si cum ar fi prieteni ai familiei. Si multi dintre ei chiar ajung sa fie prietenii nostri. Suntem binecuvantati cu oaspeti incantatori.

Citeste si Everybody Wants Her

Tanar francez, bogat, necasatorit. Va intereseaza?