Bonjour Tristesse!

Data: 22 octombrie 2009 Autor: Maurice Munteanu

Adrenalina. Cocaina. Curse de masini. Femei. Barbati. Tigari. Alcool. Francoise Sagan. O viata plina de excese, o viata controlata de paradoxuri si regrete. Pe scurt, viata unei mari scriitoare.

Americanii l-au avut pe Truman Capote. Francezii au avut-o pe Francoise Sagan. Ei bine, cei doi erau prieteni apropiati. I-a apropiat pasiunea pentru viciu, pentru excese, dorinta de a straluci, nevoia imperioasa de a scrie. Francoise Sagan a scris exact asa cum a trait. Cu furie, cu pasiune, cu nerv. Niciodata nu a scris despre propria ei viata. A preferat sa o traiasca dupa propriile sale reguli. Pentru ca, nu-i asa, regulile sunt facute pentru a fi incalcate!
In urma cu multi ani, am intrat intr-o librarie minuscula din Paris. Printre carti vechi, albume si cutii de creioane am descoperit un set de poze. In poze, o femeie tanara, tunsa scurt, cu o privire sfidatoare, dar extrem de trista. Am admirat-o in mai multe ipostaze. Imbracata in pantaloni, pe o pajiste imensa, inconjurata de caini de vanatoare. In rochie de seara, alaturi de Ava Gardner si Truman Capote, la iesirea dintr-un cazinou. La volanul unui Aston Martin. In bratele unei alte femei...

Pe atunci nu stiam cine e Francoise Sagan. Am cumparat una dintre poze si, din acel moment, am vrut sa stiu totul despre viata acelei necunoscute cu o putere de fascinatie imensa. Adolescentul naiv aflat in vacanta la Paris s-a "imprietenit" la catarama cu Francoise Sagan, una dintre marile voci ale literaturii franceze.
Dar cine a fost Francoise Sagan? Fiica cea mica si, evident, extrem de rasfatata a unei familii burgheze, cu preocupari si gusturi inedite, care inca de pe atunci ii vor crea probleme. Adolescenta rebela, careia i se spunea Kiki si innebunita dupa animale, dar mult mai retinuta atunci cand venea vorba despre oameni, se hotaraste sa mearga la universitate. Alege Sorbona, dar este respinsa. Ei bine, acesta nu este un motiv de tristete pentru Francoise care, in 1954, la numai 18 ani, a publicat primul sau roman, Bonjour Tristesse.
Succesul nu intarzie sa apara, si tanara scriitoare ajunge un nume cunoscut in mediile literare internationale. Sagan scrie, in primul rand, despre dragoste. Dar, ca pentru orice frantuzoaica respectabila, intriga nu este una clasica. Personajele sale pot fi extrem de firave, pot fi agresive, se hranesc din adulter, din vicii, din minciuna. Putem crede ca Sagan nu avea incredere in oameni. Eu cred ca tocmai pentru ca ii cunostea atat de bine a ajuns sa iubeasca mai mult masinile de curse.

Daca ar fi sa o descriu pe Francoise Sagan intr-un singur cuvant, acela ar fi, fara doar si poate, "l'excessive". Pentru ca numai cineva atat de patimas, care a mizat totul pe o singura carte, poate scrie in acest fel unic. Departe de a fi o existentialista, Sagan a fost, in primul rand, o maestra a dialogului. Acesta este si unul dintre motivele pentru care a scris nenumarate scenarii sau piese de teatru. In acea perioada, francezii mult mai preocupati de teorii, de orice fel de teorii, se indepartasera oarecum de literatura. Flirtau cu filmul, cu filosofia si cu femeile frumoase. A trebuit sa apara Francoise Sagan - cea care sunt convins ca l-a frustrat pe Sartre - pentru ca toate aceste teorii sa devina maculatura. Pentru ca Francoise publica enorm, fuma enorm, cheltuia enorm! Viata ei amoroasa a fost la fel de agitata.

Pentru Sagan, barbatii erau precum niste cuburi de gheata intr-un pahar de whisky. A fost casatorita de doua ori, prima data cu un editor de la Hachette, mai in varsta ca ea, Guy Schoeller. O poveste extrem de scurta. Schoeller a fost pentru Sagan un capriciu, un motiv de divertisment, desertul unei cine servite intre prieteni. A urmat seducatorul Bob Westhof, mult mai tanar si mult mai apropiat de preocuparile si modul de viata pe care Sagan le agrea. Desi a rezulat un baiat din mariajul cu Westhof, razboinica Sagan voia sa fie, de fapt, singura. Sau in bratele altor femei. Pentru ca numai asa se pot explica doua dintre cele mai lungi si intense relatii amoroase ale sale. Prima s-a desfasurat oarecum in liniste, la umbra a nenumarate sticle de whisky, dar fara a produce zgomot. Peggy Roche era o stilista destul de apreciata in epoca si a fost amanta lui Sagan o perioada extrem de lunga. In tot acest timp, Sagan nu statea degeaba. Scria, castiga enorm de multi bani, dar cheltuia absolut tot in cazinourile din Nisa si Monte Carlo. Calatoriile ei dese in America si relatia de prietenie cu Truman Capote confirma faptul ca era, de fapt, extrem de singura. Pentru ea, excesele devenisera o a doua natura. Incetasera de mult sa mai fie niste accesorii.
O alta relatie care a facut valva a fost cea cu Annick Geille, editor al revistei Playboy, editia franceza. Geille i-a facut lui Sagan cel mai sugestiv portret: "A frail woman who smelt faintly of vanilla and menthol cigarettes".

Sagan avea, in schimb, o alta problema. Nu credea in notiunea de cuplu. Pentru ea, fidelitatea nu era altceva decat o gluma buna de spus intr-o seara de iarna. Cu toate acestea, personajele din romanele ei iubesc. Iubesc intens. Un alt paradox pe care Sagan il simtea, dar nu si-l putea explica. A gasit si un remediu pentru asta. Cocaina. Arestata pentru posesie de droguri, acuzata de evaziune fiscala, cu o sanatate extrem de subreda, Francoise obosise. Moare in 2004, in urma unor complicatii la plamani. Cea care iubea sa conduca desculta, cea care se aseza cu aceeasi pofta nebuna in fata mesei de scris, dar si in fata mesei acoperite de jetoane din cazinouri, a lasat Frantei o mare mostenire. O lista impresionanta de romane, piese de teatru si scenarii. In plus, francezii se mai pot mandri cu ceva. Cu stilul unei femei unice. Care a fost, in primul rand, frantuzoaica! . Daca nu sunteti de acord cu mesajul ei agresiv in ceea ce priveste propria viata, ii puteti citi cartile. Si va veti indragosti nebuneste de Francoise Sagan.


Citeste si Lena Criveanu - L'air Du Temps

"Après moi, le déluge…"sau mostenirea unui imparat: Valentino Garavani