Femeie. Pilot. 28 de ani

Data: 19 noiembrie 2008 Autor: Andreea Esca

Aura Musat are 28 de ani si piloteaza un Airbus A318. Poate ca exista oameni care stiu ca Tarom-ul are cateva fete pilot, dar eu am ramas impresionata de acest lucru, atunci cand am cunoscut-o pe Aura, pe o cursa de Viena. Am considerat, asadar, ca merita sa v-o prezint si dumneavoastra, pentru ca daca ea nu e The ONE woman, atunci cine?

The ONE: Erai genul de fetita “baietoasa”?
Aura Musat: Eram o fetita clasica, ma jucam cu papusi, chiar daca ma mai uitam dupa avioane. Nu a fost o dorinta din copilarie sa pilotez. Cu toate acestea, l-am avut ca model pe tatal meu vitreg, care fusese pilot. El mi-a zis, mai in gluma, mai in serios, ca ar trebui sa zbor la Aeroclubul Romaniei, sa vad daca imi place. M-am dus doar ca sa-i demonstrez ca nu o sa fiu in stare. Dar am trecut examenele si am realizat ca va trebui sa si zbor. Am inceput pe planoare, acum 10 ani – aveam 17 ani –, apoi pe avioane mici, cu un motor. La Aeroclub, ca hobby, am zburat 3 ani, dar imi vedeam in acelasi timp si de liceu. Apoi, am dat la facultate, la Scoala Superioara de Jurnalism si, cand ma aflam in anul III, am auzit ca se va infiinta Academia de Aviatie, pentru ca atunci nu mai exista scoala pentru aviatie civila, ci doar pentru cea militara, unde nu erau acceptate fete. Am dat examen la engleza, matematica si fizica. Am picat in primul an, pentru ca, afland tarziu de examen, nu m-am pregatit suficient. Dar am intrat in al doilea an. Cursurile teoretice se faceau la sediul academiei, iar in primul an de zbor am stat la camin pe aerodromul de la Strejnic, toata vara. Am fost doua fete in an, din totalul de 20 de elevi.

The ONE: Cum va intelegeati cu baietii?
A.M.: Foarte bine, eu aveam experienta de la aviatia sportiva. Cred ca lor le-a fost mai greu decat noua sa se obisnuiasca.

The ONE: Se faceau glume despre voi?
A.M.: Sigur, dar glume se fac si acum. Asta nu tine de varsta, ci de educatie. Reactiile au fost dintre cele mai diferite, ca si acum: uimire, respect, admiratie. Noi nu suntem niste feministe convinse, care sa ne dorim sa preluam conducerea, dar a fost un respect castigat prin profesionalism. Daca vrei sa schimbi parerea cuiva, sa zicem a unui misogin, asta se poate face numai prin profesionalism. Toti suntem predispusi la prejudecati.

The ONE: Intr-un fel, e normal, pentru ca nu am fost obisnuiti sa vedem fete pilot.
A.M.: Da, si este si o chestiune de informare. Cred ca foarte multe fete si-ar dori sa practice aceasta profesie si nu stiu de unde sa inceapa, ce trebuie sa faca, cui sa i se adreseze – nici nu stiu ca exista femei pilot. Si majoritatea pasagerilor raman uimiti. Nu ca, aoleu, e femeie, cum o sa se descurce, ci pentru ca nu stiu ca exista asa ceva. Iar asta nu inseamna respingere sau misoginism, ci doar o reactie in fata necunoscutului.

The ONE: Cum ai ajuns la Airbus?
A.M.: Dupa ce am absolvit academia, am dat examen la Autoritatea Aeronautica, am luat licenta de pilot comercial si, practic, ma puteam duce la orice companie sa spun ca vreau sa lucrez la ei. Eu am terminat scoala in 2003, iar in 2004 a fost un val de pensionari la Tarom, asadar si de angajari. Am inceput pe ATR 42, un avion foarte bun. Iarasi, din necunoastere, oamenii te intreaba: ce faci, curse interne sau externe? Simt nevoia sa lamuresc lucrurile: nu exista diferente intre pilotii de curse interne si cei de la externe, avionul zboara la fel, nu e nicio diferenta in tehnica de pilotaj. Iar ATR nu face numai curse interne. Apoi, exista alta discutie, referitoare la numarul de locuri. Cate locuri are avionul, 200, 300? Nu, 48. Aaaa, doar 48? Nu mai e interesant. Ce importanta are? Oricum ai aceeasi responsabilitate. Ce, e mai usor daca mor 48 de oameni? Deci, iarasi oamenii tind sa dea niste verdicte gresite, din nestiinta. La inceput, m-au deranjat aceste vorbe, pentru ca eu stiam care este adevarul. De la ATR, unde am zburat trei ani, am trecut la Airbus A318, pentru ca venisera aceste aparate noi la Tarom, unde am fost promovate doua fete, in primul an. Acum suntem 4 fete la detasamentul Airbus, 3 la Boeing si 8 fete in total la Tarom, dintre care 4 cu varsta sub 30 de ani.

The ONE: Poate ca ar trebui sa explicam si care este diferenta intre pilot si copilot.
A.M.: Este si vina voastra care, la emisiunile de stiri, spuneti ca pilotul a facut ceva si copilotul altceva. Amandoi sunt piloti. Conteaza functia. Cel care zboara in stanga este comandant si cel din dreapta e copilot, dar profesia, la amandoi, e cea de pilot. In timpul zborului, sarcinile sunt impartite. Ce nu face unul este suplinit de ce face celalalt. De exemplu, daca unul zboara Bucuresti-Paris, la intoarcere zboara celalalt, schimband rolurile. Diferenta dintre cei doi este ca responsabilitatea finala pentru tot ce se intampla ii revine comandantului. El ia ultima decizie si este tras la raspundere in orice situatie.

The ONE: Acum nu exista nicio femeie comandant?
A.M.: Deocamdata, nu. A inceput acum o procedura de upgrade, nu s-a finalizat, poate anul viitor. Dupa diverse teste care includ si simulator si testari in zbor, se intruneste un consiliu de instructori care alege cine iese comandant. Multa lume are impresia ca, pentru a fi comandant, trebuie sa fii grizonat si sa ai peste 40 de ani. Nu e asa. Doar ca sunt, bineinteles, niste limitari minime de experienta, timp de zbor si de calitati profesionale. Pentru ca poti sa intrunesti orele de zbor sau sa fii mai in varsta, dar sa nu ai calitatile profesionale, sa n-ai talent de comandant.

The ONE: Sunt femeile mai motivate sa munceasca pentru a ajunge comandant?
A.M.: De zburat, zburam toti la fel, nu pot sa ma duc eu la planificare si sa spun ca vreau mai mult, ca vreau sa ies comandant inaintea colegului, dar motivatia e personala. Nu e un handicap faptul ca suntem fete, doar ca imi pare rau ca procentajul de fete pilot este foarte mic. As vrea sa ajungem sa existe 50 % fete, 50% baieti.

The ONE: Care e motivatia ta pentru a fi comandant?
A.M.: Consider ca e un pas firesc in evolutia mea profesionala. Sa-mi dovedesc mie ca nu i-am dezamagit pe cei care au avut incredere in mine, pentru ca aceia care isi pun semnatura finala pe licenta ta de comandant isi asuma o responsabilitate.

The ONE: Exista calitati pe care le au fetele si nu le au baietii, sau invers? Atuuri?
A.M.: Din punct de vedere fizic, nu se mai pune problema ca fetele nu pot face fata. Multi ma intreaba: „Daca ar cadea avionul, ai putea sa tragi de mansa?” Aviatia a evoluat. Acum s-a eliminat varianta "daca bate vantul puternic din lateral si nu pot sa trag de mansa". Totul se face pe calculator. Asadar, diferente de indemanare nu exista intre fete si baieti. Nici psihice, nici fizice. Cred ca exista barbati care se pierd cu firea in anumite cazuri, asa cum sunt si fete in aceasta situatie. Nu vreau sa fiu feminista aia care spune: "Noi, femeile, suntem cele mai bune, trebuie sa-i invingem pe barbati, sa le aratam de ce suntem in stare." Da, trebuie sa le aratam ca suntem capabile, dar asta individual. Daca eu arat ca sunt in stare de ceva si o colega nu e, nu e normal sa tragem concluzii generalizante: nicio fata nu e buna sau toti barbatii sunt misogini. Astea sunt prostii.

The ONE: Acum esti tanara. Dupa ce o sa te mariti si o sa ai copiii, crezi ca o sa gasesti un sot care sa stea acasa cu copiii atunci cand pleci in cursa?
A.M.: Eu cred ca s-a ajuns deja aici, in alte tari. Asta e tot un soi de extremism. Nu trebuie sa gandim asa. Trebuie sa fie o comuniune. Viata profesionala si cea personala nu cred ca se exclud in jobul meu, dar nu e nici simplu, pentru ca zburam la cele mai ciudate ore. E greu pentru cineva care nu e implicat in aceeasi meserie sa inteleaga. Dar cred ca liantul care face o relatie sa mearga e dragostea. In orice caz, nu o sa ma marit cu un pilot, te asigur, asa m-am hotarat. De fapt, iubesc pe cineva care nu e pilot.

The ONE: Dar soacra ce-o sa zica daca baiatul ei trebuie sa stea cu copilul cat esti tu in cursa?
A.M.: Sunt convinsa ca daca va exista un „eu, el si copilul”, soacra nu are ce cauta. Nu vreau sa sune nepoliticos, dar cred ca soacra e bine sa vina doar in vizita.

The ONE: Poti sa dai un sfat femeilor?
A.M.: Sa-si urmeze visul, dar sa nu se astepte ca e usor. Acum pare simplu, tu imi iei un interviu, am trei trese pe mana, am o meserie de invidiat, castig foarte bine si ma plimb peste tot. Asta vede lumea acum, dar, de fapt, ce se afla in spatele acestui rezultat nu stiu decat colegii mei. Este mult de invatat, de zburat, e multa informatie si crezi nu o vei asimila niciodata. Eu, toata vara, in loc sa ma duc la strand, eram pe camp si zburam, dar am facut-o pentru ca asta mi-am dorit. In momentul in care faci ceva ce-ti place, restul nu mai conteaza, iar pretul succesului se masoara in cantitatea de lucruri la care ai renuntat, nu-i asa?