Foto(4) Video(1)

• 
• 
• 
• 

• 

Leoaica tanara, iubirea

Data: 30 iunie 2008 Autor: Nicoleta Nicolae

Andreea Marin Banica a acceptat fara sa ezite provocarea noastra de a realiza un pictorial in Tanzania. Un proiect dificil, dar toate lucrurile bune se fac cu sacrificii. Odata escapada africana incheiata, Andreea a gasit ragazul sa stea de vorba cu noi despre viata de familie alaturi de Violeta si Stefan, despre cariera si moda.

The ONE: Tu si Stefan aveti o fetita minunata, pe Violeta. Cum arata o zi din viata de mamica a Andreei Marin?
Andreea Marin Banica: De exemplu, astazi a spus pentru prima data "tata", a fost primul cuvant, si am izbucnit in lacrimi de emotie, o emotie atat de puternica incat n-am putut sa o controlez pe moment. Va dati seama ce a fost in sufletul lui tati, ca era langa noi. Cand o zice "mama" nu stiu ce-oi mai face, daca acum am reactionat asa. Sigur ca pentru unii e o banalitate ce spun, dar pentru mine fiecare zi ce vine cu o noutate ca aceasta e o minune in viata mea.

The ONE: Va ganditi si la un al doilea copil?
A.M.B.: E normal sa ne gandim cu drag. Si daca Dumnezeu va vrea ca noi sa mai avem un copil, el e binevenit in familia noastra. Spun asta pentru ca eu cred ca Violeta a venit ca o minune de la Dumnezeu, intr-un moment in care aproape ca imi pierdusem speranta ca voi mai putea deveni mama pe cale naturala. As,a a fost sa fie, parca am primit un semn de sus ca nu trebuie niciodata sa-mi pierd credinta intr-un vis in care cred cu toata fiinta mea.

The ONE: Iti pasa ce zice lumea despre tine? Au fost zvonuri care te-au afectat?
A.M.B.: Au fost, ca sunt om, nu stanca, si inca ma mai afecteaza sa citesc uneori despre mine ca despre un strain care nu-mi seamana deloc. Dar cine ajunge sa ma cunoasca nemijlocit, sa interactioneze cu mine, sa lucreze cu mine, se lamureste imediat cum stau lucrurile. Si sunt multi oameni inteligenti care stiu sa citeasca printre randuri atunci cand simt ca ceva nu e intocmai in regula. Principiul meu e urmatorul: las faptele mele sa vorbeasca, prefer sa "polemizez" fara cuvinte, lasand o noua realizare sa fie raspunsul meu fara echivoc. Si tot ce construiesc e durabil, nu ma indeletnicesc cu castele de nisip, in timp ce "apa trece, pietrele raman".

The ONE: Nici tu, nici Stefan, nu sunteti la prima casnicie. Cu ce ochi privesti astazi aceasta institutie? Mai crezi in fericirea pana la adanci batraneti?
A.M.B.: Bineinteles. Am toate motivele sa o fac mai ales in acest moment implinit al meu ca femeie. Dar fericirea depinde de aspiratiile noastre in fiecare perioada din viata si de grija pe care o ai si pentru bucuriile celuilalt. De aceea, pun acum familia mea pe primul plan, am muncit 15 ani pe branci, fara sa tin cont ca lipsesc mult de acasa, ca e zi sau noapte, pentru ca munceam cu pasiune; am cunoscut succesul la care visezi in aceasta meserie intr-o anumita etapa, am atins recorduri neegalate inca de vreun alt realizator de televiziune, am deschis drumuri nebatatorite pana atunci; cred c imi pot permite acest ragaz in care sa-mi regandesc viitorul pe alte coordonate care sa insemne maturizare, o noua treapta in evolutia mea si, mai ales, un timp pretios dedicat familiei mele. Unii ard sa ajunga pe micul ecran, altii ard pentru o seara in prime-time sau o audienta nemaivazuta, eu am avut toate astea, de aceea eu ard pentru ceea ce n-am avut pana acum: caldura familiei mele in care nu sunt doar sotie, sunt mama acum. Si imi construiesc viata profesionala, destul de activa, nu am de ce sa ma plang, in jurul acestei prioritati si nu invers. Mi-am castigat aceasta independenta, si la nivel profesional, si financiar, de a alege ce si cand vreau sa fac. Trebuie sa-mi placa, trebuie sa merite.

The ONE: Care este secretul unei casnicii reusite? Este suficienta iubirea?
A.M.B.: Nu pot vorbi in numele altora. La noi a fost, pentru ca vorbim de o mare iubire, cu tot ce implica ea: intelegere, daruire, atasament, respect pentru aceleasi valori.

The ONE: Are faima si parti negative (paparazzi, barfele din ziare)? Cum le faci fata?
A.M.B.: Are, fireste, si nu putine. Lipsa de intimitate devenita permanenta este doar una dintre ele. Le fac fata pentru ca sunt un om puternic, m-am calit, as spune, si nu sunt dispusa sa fac pasi inapoi in favoarea unor non-valori dupa ce am construit atat in ani de munca in mod cinstit, curat, fara sa dau din coate lovindu-i pe altii, ci gasindu-mi propria cale. Sunt puternica pentru ca am in urma, desi nu las sa se vada, incercari grele prin care viata m-a testat si le-am depasit invatand din ele. Asa ca privesc lucrurile dintr-un loc unde nu poti sa ajungi doar citind despre experientele altora. Ajungi numai daca traiesti anumite lucruri la intensitate maxima si astfel atingi un nivel superior de intelegere a tuturor intamplarilor care te afecteaza mai mult sau mai putin, ai forta sa decizi ce lasi sa te lezeze si ce nu, avand constiinta propriei valori, fara a te supraestima, fireste.

The ONE: Cum ai primit propunerea revistei The ONE de a aparea intr-un pictorial realizat in Tanzania?
A.M.B.: Orice propunere care vine din partea Andreei Esca este una demna de incredere pentru mine, e un om serios pe care-l plac si personal si din punct de vedere profesional. De-a lungul timpului am gasit multe similitudini in modul nostru echilibrat de a ne gestiona viata particulara in raport cu meseria si de aceea simt o apropiere speciala fata de Andreea, asa ca sunt deschisa fata de orice propunere care vine din partea revistei pe care o conduce, pentru ca stiu clar ca nu putem face decat ceva bun impreuna. Mai mult decat atat, o revista din Romania care isi permite un asemenea demers jurnalistic destul de complicat si costisitor nu poate totusi sa faca des acest lucru, si faptul ca v-ati gandit din nou la mine, dupa pictorialul realizat impreuna cu ceva timp in urma la Milano, a fost un compliment pentru mine. Inseamna ca am facut o treaba buna anterior si de aceea facem din nou echipa intr-un proiect in afara tarii. Si inca ceva, propunerea mea, acceptata cu inima deschisa de The ONE, a fost sa transformam acest demers intr-unul cu o finalitate care sa mafaca sa simt ca am facut un lucru bun si altruist impreuna in saptamana petrecuta in Africa. Asa ca un om cu sanatatea aflata intr-un punct greu de depasit, dintre cei ce imi scriu pe blog despre situatiile limita prin care trec, va avea parte de o donatie care sa-l ajute sa-si recapete speranta. Din pacate, realitatea e dura: sanatatea inseamna bani cateodata. Sunt dureros de multe intamplari dramatice care schimba vieti in mod radical, neasteptat, povesti care ajung la mine intr-un moment de disperare, cand oamenii nu mai stiu unde sa ceara sprijin, si incerc sa gasesc solutii pentru cat mai multe dintre ele, desi sunt constienta ca nu reusesc sa tin pasul cu numarul mare de cereri. Dar tocmai asta incerc sa fac prin Fundatia "Pretuieste Viata" - sa creez un sistem ordonat si cat mai eficient de interactiune cu oameni care au nevoie de sprijin, punandu-i in legatura cu cei care le pot veni in intampinare sau gasind eu insami solutii de finantare pentru cazurile limita. Profit de notorietatea si credibilitatea castigate in timp - da, nu mi-e teama sa folosesc termenul "a profita" cand e vorba de o cauza in care cred - si daca un proiect in care ma implic punand la dispozitie timpul si imaginea mea in mod gratuit poate avea "ca finalitate" un venit pentru un scop umanitar, atunci e cu atat mai bine. Am sentimentul ca am facut ceva cu adevarat important cel putin pentru un om, pentru o viata.

The ONE: Care a fost cea mai mare provocare in realizarea acestui pictorial?
A.M.B.: Ideea de a pune fata in fata doua imagini total diferite, doua civilizatii, doua culturi, moduri de viata distincte - Europa prezentului, foarte "stilata", eleganta, cu atitudine si siguranta de sine, versus Africa masailor care pastreaza portul, podoabele, traditiile lor in ciuda faptului ca teritoriul lor s-a restrans fortat de expansiunea modernitatii. Eu, cea de azi, fata in fata cu Africa de Est ce-si pastreaza parfumul de acum un secol; Tanzania pe care o iubesc si in care revin dupa sapte ani de la ascensiunea mea pe Kilimanjaro, pe varful cel mai inalt al Continentului Negru. Civilizatia razboinicilor Masai, cei ce odinioara puneau la pamant leul doar cu o "arma" cioplita in lemn, are o istorie interesanta, cu traditii care au partea de mister nedescifrata inca, cu valori care te readuc cu picioarele pe pamant cand uiti care iti sunt radacinile, pentru ca vii dintr-o lume cu prea multe tentatii si decizii ce trebuie luate rapid. Si daca tot vorbim de provocari, totul a fost nou pentru mine: stilistul Catalina Burciu mi-a trezit gustul pentru combinatii vestimentare indraznete la care nu m-as, fi gandit pana atunci, temerarul Calin Vrabie, secondat de Teo Paraschiveanu partenerul meu de expeditii in intreaga lume s-a transformat in fotograf - o alta treaba, o alta meserie, iar cititorii vostrii vor decide daca placerea cu care noi am lucrat si in aceasta ipostaza transpare din fotografii -, iar Denis Decu a fost, in premiera, cu emotii, artist in dubla ipostaza: machiaj si coafura, 2 in 1, pentru ca viziunea sa fie cat mai unitara, si sper sa va placa ce a reusit.

The ONE: Exista( vreun mesaj in spatele acestor fotografii?
A.M.B.: Da, acela ca valorile primordiale a doua lumi atat de diferite sunt, in fond, aceleasi. Dragostea pentru copiii nostri si pentru frumos, apropierea umana exprimata prin strangerea de mana cu caldura si privirea ochi in ochi din aceste fotografii, prietenia posibila indiferent de culoarea pielii si de coltul de lume in care te-ai nascut, omenia dincolo de barierele culturale, nevoile de suflet, toate sunt aceleasi in esenta. Am mai aflat ca si in Africa exista o vorba asemanatoare cu cea de la noi: "Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place". In satul de masaai in care am facut unele fotografii, seful care avea vreo cinci neveste legale si 25 de copii, l-a intrebat, cand nu eram de fata, pe fotograful nostru daca sunt cumva "luata". Si i s-a raspuns ca da. "Dar de cine anume?", zice razboinicul. I s-a spus ca de un tip la fel de cunoscut, ca si el acolo, in lumea noastra. "S,i cu ce se ocupa?", insista stapanul. "Canta bine ca si tine", ii zice Calin, "si lumea il place mult si-l asculta." Asta dupa ce tocmai barbatii satului ne facusera o primire artistica, pusesera ei la cale o demonstratie cu dans si voie buna cum isi primesc probabil oaspetii de peste mari si tari cand le mai calca pragul. "Si pentru ce religie canta barbatul asta al ei?", intreaba in final masai-ul - asta dupa ce marturiseste ca ar fi fost pregatit sa ofere chiar 10 capre pentru mine -, si asta l-a-ncuiat de tot pe romanul nostru care abia a reusit sa-si potoleasca rasul si sa-mi povesteasca si mie cat de pretuita am fost in ziua cu pricina, intr-un colt, de lume unde am trezit pasiunea intr-un masai "luat" de cinci ori, dar care ar mai fi avut loc si suflet si pentru a sasea nevasta, daca destinul n-ar fi fost atat de nemilos. Concluzionand, si dragostea la prima vedere e aceeasi, fie ca esti la Bucuresti, fie in vecinatatea Ecuatorului.

The ONE: Tot mai multe vedete aleg sa mearga in concediu undeva in Africa. De ce crezi ca se intampla acest lucru?
A.M.B.: Habar n-am, o fi vreo moda, dar pe mine, cel putin, nu argumente frivole, pentru ca "ar da bine" adica, sau planuri de vacanta m-au dus in acel colt, de lume pana acum, ci dorinta de a urca pe Acoperisul Africii, initial; si s-a intamplat sa fiu prima femeie jurnalist din Romania care a reusit sa atinga varful Uhuru Peak, din Kilimanjaro (5895 m), iar ascensiunea a fost filmata si completata cu interviuri si cu povestile Kenyei si ale Tanzaniei, aventura transformandu-se intr-un documentar special ulterior. Iar anul acesta am revenit in Africa, dar in Niger, cu o misiune UNICEF. Ce gandesc "vedetele" nu pot sa va spun, eu nu pretind ca sunt una dintre ele, ba chiar resping termenul, pentru ca m-am cam lamurit ce fel de "vedete" avem pe plaiul mioritic. Sunt o persoana care a devenit cunoscuta prin natura muncii sale si nimic mai mult.

The ONE: De unde ideea de a-ti crea un blog si cum reusesti sa gasesti timpul necesar pentru a scrie aproape zilnic aici?
A.M.B.: Ideea nu a fost a mea, ci a venit ca o propunere din partea colegilor de la acasa.ro. Scriu cat de des pot, uneori sunt plecata mai mult si nu am acces zilnic la internet, dar cred ca datorez oamenilor carora le pasa de mine acest respect pentru ca opiniile lor conteaza si ma ajuta sa evoluez. Rezolvam cazuri umanitare impreuna, cautam solutii multor probleme de viata, ne facem recomandari reciproc ce ne imbogatesc spiritual, pentru ca astfel aflam tot felul de noutati din diverse domenii si facem schimb de idei, dezbatem probleme de actualitate. Cert e ca blogul a avut o evolutie spectaculoasa in primele doua luni de existenta, paginile lui au fost vizualizate de peste jumatate de milion de ori si nu doar din Romania, ci si din SUA, Germania, Spania, Franta, Belgia, Anglia, Moldova si alte teritorii unde traiesc romani sau straini interesati de activitatea mea, exista si pagini in engleza pentru ca eu am nevoie si de interactiunea cu partenerii mei dinafara. Nu pot decat sa le multumesc celor care sunt alaturi de mine pe blog si investesc increderea si timpul lor in comunicarea noastra constructiva.

The ONE: Ai aparut intr-un film american, impreuna cu Stefan. Ce a insemnat rolul din "A Beautiful Life" si cum a fost la Cannes?
A.M.B: Un castig ca experienta profesionala, echipa fiind foarte bine sudata, cu un regizor premiat si actori pe care ii apreciez in rolurile principale, sansa de a lucra in aceeasi productie cu sotul meu fiind o placere totodata intr-un moment tare frumos din viata mea - eram insarcinata deja in luna a treia. Si, nu in ultimul rand, satisfactia unui lucru bine facut, pentru ca filmul este curat, bine montat, elegant, cu o imagine buna, actiunea este una care aduce in fata privitorului o problema sociala serioasa traita la timpul prezent, drama unor tineri din familii dezorganizate cu diverse probleme care nu le dau un start bun in viata, dar pana la urma dragostea este cea care le da speranta ca in doi pot lupta mai usor pentru o viata mai frumoasa. De aici si titlul filmului, "A Beautiful life".

The ONE: Ce te-a facut sa accepti propunerea de a juca intr-un film?
A.M.B.: Am fost uimita de propunerea unui producator din Los Angeles, in primul rand, eu nu sunt actrita si nici nu pretind ca sunt, iar producatorul a avut incredere sa ma puna in lumina intr-o ipostaza in care nu ma regasesc niciodata in viata de zi cu zi, sunt cu totul altcineva decat eu insami in film si asta a fost de bun augur, se pare.

The ONE: Ca vedeta, e important sa ai un stil propriu?
A.M.B.: Nu stiu, intreaba, te rog, o "vedeta". Ca om cu picioarele pe pamant care mai apare din cand in cand la televizor - cred ca-i mai buna definitia asta - iti pot raspunde ca este important sa ma simt bine cu mine, inainte de toate, si sa-i respect pe cei din jur respectandu-ma pe mine, uitandu-ma in oglinda atunci cand ies din casa. Imi plac lucrurile de calitate asortate cu gust, dar nu sunt de parere ca trebuie neaparat sa arat,i mereu in mod ostentativ ca ai ultima geanta de mii de euro cu brandul afisat clar la vedere. Am devenit mai indrazneata in alegerile mele in ultima vreme si experienta aceasta ma incurajeaza sa fac incercari noi care sa surprinda placut, de ce nu. Am fost fidela stilului clasic, dar acum traiesc o alta etapa de viata, cand simt nevoia sa sparg propriile tipare. Fara sa exagerez, fireste.

The ONE: Exista o intrebare care ti-ai fi dorit sa-ti fie pusa si nu ti-a pus-o nimeni?
A.M.B: Pai... da. Intreaba-ma tu, de pilda: "In ce colt, de lume facem interviul pentru "The ONE" la anul?" si-o sa vezi ce-ti raspund! Pregateste-te!