Inspiratie din orice

Data: 16 iunie 2008 Autor: Andreea Macri

E un pictor francez. Sau columbian, dupa tata. Are doi copii cu o romanca, s-a apucat de pictura la 30 de ani si iubeste Bucurestiul. Cu toate aces tea, locuieste la Paris. Rafael Holguin e un artist complet, lipsit de orice ingradiri, pana si de un mentor. Se inspira din absolut orice si vrea ca intreaga lume sa-i cunoasca lucrarile.

The ONE: Cum ai ajuns la pictura?
Rafael Holguin: Am studiat Dreptul, lucru care la un moment dat a devenit plictisitor. Am vrut sa ma mut intr-un domeniu creativ, nu neaparat pictura, dar ceva mai important. Cineva foarte apropiat si foarte drag mie mi-a adus intr-o zi culori, pensule si panze…(Aveam pe atunci cam 30 de ani – am inceput destul de tarziu). Persoana respectiva mi-a spus: esti talentat, asta trebuie sa faci. Doua luni mai tarziu am deschis prima expozitie la Paris, cu lucrari care s-au vandut dupa alte sase luni.

The ONE: Cum ai ajuns sa expui in Bucuresti?
R.H.: Printr-o poveste de dragoste… Eram singur prin Paris, in 1996, ma plimbam printr-un parc si am intalnit o romanca… Intr-un mod foarte ciudat… Mi-a povestit despre Romania, tara despre care nu stiam prea multe pe atunci… Si asa am ajuns la Bucuresti. Mai tarziu, am hotarat sa revin, de data aceasta la Iasi.

The ONE: Ce te inspira?
R.H.: Totul... Ma inspira si ma intereseaza tot ce se intampla in lume. Puterea umana ma fascineaza si mi se pare foarte importanta, urasc suferinta si asta incerc sa subliniez prin unele dintre lucrarile mele. Nu imi tratez niciodata subiectele intr-o maniera trista. Sunt si exceptii: am pictat victime ale Holocaustului si le-am tratat mai dramatic.

The ONE: Am observat si multe lucrari legate de familia ta…
R.H.: Sunt mandrul tata al unor gemene si, din momentul nasterii lor, timp de doi ani, mi-am pictat doar familia si pe ele in special. 2008 incepe cu ele, pentru ca au crescut, au deja 8 ani, noi imbatranim. Incepe sa se observe la ele o anumita independenta in gandire, in opinii. Lucrurile se schimba si asta ma inspira mult.

The ONE: Ce materiale si tehnici folosesti?
R.H.: Panza, metal, lemn, argila, sticla, vopsele acrilice, ulei… Uleiul e un fel de Rolls Royce, e ceva care apartine trecutului, dar care este folosit si in prezent. Acrilicele ma satisfac pe deplin dar, cateodata, ma intorc la ulei… Senzatiile sunt uimitoare cand pictez in ulei si zic: “Of! Acrilicele sunt pentru amatori!” Dupa care ma plictisesc foarte repede de ulei. Si revin la acrilice, pe care le amestec cu pigmenti si uneori cu nisip de la mare. Imi place sa pictez si pe obiecte, obiecte pe care le gasesc pe strada. Nu vreau sa ma specializez in asta. Vreau sa ma pot duce in orice directie.

The ONE: Iti place Parisul? E un loc in care te simti bine? Stiu ca ai cochetat la un moment dat cu Londra…
R.H.: Sunt francez, in sensul ca m-am nascut in centrul Parisului, langa Notre Dame, unde am fost botezat. Sunt nascut dintr-o mama frantuzoaica si un tata columbian. Numele meu nu are origini franceze, are radacini hispanice clare. Si originea mea o pastrez in adancul meu, sunt mandru de ea la fel cum sper ca si copiii mei, care sunt jumatate francezi – jumatate romani, sa fie mandri ca sunt si romani. Asa ca am o inima columbiana, dar sunt indragostit de Franta. Iubesc Parisul si iubesc la fel de mult natura, dar stiu ca undeva, de fapt, sunt un om al orasului. M-am nascut in oras, am stat la Londra 10 ani... Ca sa-ti raspund si la intrebare, cred ca toate capitalele sunt frumoase, oricare ar fi ele. Chiar si Bucurestiul. Stiu ca multi oameni nu il plac prea mult, dar are magia unui oras mare. E un loc care atrage valorile, cultura, civilizatia... E un „melting point”. Revenind la Paris, lucrez la un proiect vizual in care am fotografiat fiecare strada a orasului.

The ONE: Ai avut o expozitie la Iasi...
R.H.: Da, luna trecuta. Am ales Iasiul pentru ca aveam un contact acolo, domnul Benoit Vitse, directorul Ateneului Tatarasi, si pentru ca vreau ca lucrarile mele sa fie cunoscute acolo.

The ONE: Care sunt planurile de viitor?
R.H.: Sunt foarte aproape de a deschide o galerie de arta in Paris. Nu sunt puse la punct toate detaliile, dar e un proiect care cred ca se va implini cat de curand.

The ONE: Care pictor iti place mai mult? Ai avut un mentor?
R.H.: Contrar majoritatii artistilor, nu am un pictor preferat si nici un mentor. Imi plac lucrarile din secolele 17-18, dar si cele contemporane. Nu pot sa spun ca ma sensibilizeaza instalatiile video. Nu cred ca voi face vreodata vreo lucrare in acest mediu.

The ONE: Ce galerii si muzee recomanzi in Paris?
R.H.: Cred ca cel mai bine e, odata ajuns la Paris, sa mergi acolo unde te duc picioarele. Pentru ca poti gasi forme de arta si muzee peste tot. Mai precis, recomand Muzeul de Arta Primitiva de pe Quai Branly, Luvrul, Centrul Pompidou, Palais de Tokyo... Sau La Pinacothèque, un muzeu privat, care e un loc minunat.

Mai multe informatii pe www.rafaelholguin.com