One Year After

La un an dupa demisia de la Cotroceni, Adriana Saftoiu inca se intreaba daca a reusit sa depaseasca acea perioada. O conversatie despre dezamagiri si perspective, despre Traian Basescu, Elena Udrea si imaginea femeii in politica romaneasca.

The ONE: Ieri eram in masina si l-am auzit pe Mihai Dobrovolschi spunand la radio ca, daca ati candida la Presedintie, v-ar vota.
Adriana Saftoiu: Dobrovolschi are o inocenta fermecatoare. Sa stii ca am mai auzit opinia asta…

The ONE: Imediat ce ati demisionat de la Cotroceni, pe forumurile ziarelor s-a vehiculat ideea candidaturii dvs.
A.S.: Nu m-am gandit daca sa candidez, m-am gandit ce inseamna functia de Presedinte. Stiu cum as vrea sa arate presedintele tarii mele si tocmai de aceea nu mi-as permite sa bagatelizez o asemenea candidatura. E o functie care cere maturizare si echilibru interior si nu ma voi alatura celor care abordeaza acest tip de candidatura cu suficienta. Pe de alta parte, noi suntem o natiune misogina, nu suntem obisnuiti sa acceptam femei-candidati. Dincolo de faptul ca pot fi suspectata de pledoarie pentru Irina Schrotter, cred ca la primarii femeile pot face treaba, pentru ca instinctul gospodaresc il avem, e cultivat inca din perioada Abecedarului, unde se zice ca Ana strange mere, iar Ion se joaca in curte. Daca ar fi mai multe femei care sa aiba curaj sa candideze, poate ne-am obisnui si noi cu ideea femeii care poate sa concureze pentru un post politic. Din nefericire, in politica femeile tind sa copieze modelul barbatilor si isi pierd feminitatea. Sigur, Mona Musca are problema ei, dar trebuie sa recunoastem ca ea a fost un model fiindca a combinat fermitatea cu feminitatea, a stiut sa-si pondereze tonul, sa-si aleaga subiectele. Ea a fost unul din modelele care puteau sa faca pui. Din pacate, in momentul de fata avem politicieni-femei care sunt barbatoase. Si ce e permis unui barbat nu e permis unei femei, adica daca un barbat ridica tonul si se cearta, se cearta, in schimb femeia e tata. Sau se vinde prea usor prin sex-appeal.

The ONE: De cand Irina Schrotter si-a anuntat candidatura, a iesit iar la iveala acea condamnare a ei. Ii sunteti consilier in campania pentru Primaria Iasiului. Cum o ajutati in aceasta chestiune?
A.S.: Nu cunosc prea bine dosarul ei, dar intr-o campanie poate fi speculat. Despre lucrurile astea trebuie sa vorbeasca foarte sincer, poate nu isi convinge intregul electorat, dar sinceritatea e apreciata. Irina este un om surprinzator fiindca vine dintr-o zona despre care ai spune ca sta sub semnul frivolitatii si, de fapt, ea e o femeie foarte ferma si cu un remarcabil spirit intreprinzator. Suntem realisti. Stim ca vor fi probleme, e un candidat-femeie, plus ca la noi votul e politic si faptul ca ea nu are in spate un partid s-ar putea sa conteze.

The ONE: Femeile care sunt puternice in politica noastra sunt puternice fiindca sunt respectate sau fiindca sunt temute?
A.S.: Nici una, nici alta. In general, par puternice fiindca sunt sustinute de barbatii puternici ai partidelor. Stiu ca nu e flatant, dar asta e adevarul. Asta nu inseamna ca femeia respectiva nu ar putea sa fie respectata sau ca n-ar avea atuuri, dar daca e mai usor sa promovezi prin sustinerea sefului de partid, de ce nu?! De multe ori am asistat la ipocrizii barbatesti – barbatii pot fi mult mai ipocriti si mult mai lipsiti de onoare decat femeile – care in separeuri toaca marunt “intrusa”, dar la un simplu telefon sau comanda de sus se supun.

The ONE: Pe Elena Udrea cum o vedeti: femeie-femeie, femeie-barbat?
A.S.: Elena Udrea, daca a gresit undeva, a fost ca a incercat sa arda etapele. Si nu a ales un traseu mai rabdator ca sa poata fi asimilata pana la urma si de colegii ei, si de public. Deocamdata a castigat foarte multa notorietate. Noi suntem o natiune misogina, nu suntem obisnuiti sa acceptam femei candidati. Din nefericire, in politica femeile tind sa copieze modelul barbatilor si isi pierd feminitatea.

The ONE: Este respectata sau temuta in PD?
A.S.: N-as vrea sa raspund la aceasta intrebare. Sau am putea raspunde uitandu-ne la colegii ei de partid, la atitudinea lor publica. Mai degraba as spune ca acestia arata teama decat respect. Poate ma insel eu, dar asa lasa impresia.

The ONE: Cand erati la Cotroceni se spunea despre dvs ca pentru unii erati un motiv in plus de a-l simpatiza pe presedintele Basescu, iar pentru cei care nu-l simpatizau, erati un motiv de a-si pune la indoiala antipatia.
A.S.: Suna magulitor... Ceea ce am incercat sa fac a fost sa nu impart lumea in rai si buni, in lichele, javre si jigodii. Am considerat ca sunt oameni care vad altfel lucrurile decat noi, simpatizeaza alti oameni politici si am incercat sa discut cu ei, nu intotdeauna foarte comod, dar nu i-am dispretuit si nici nu i-am evitat.

The ONE: Cine a avut mai mult de castigat din asocierea Traian Basescu-Adriana Saftoiu?
A.S.: N-o sa vorbesc in numele Presedintelui, dar in dreptul meu pot sa spun ca a lucra cu Traian Basescu este o experienta pe care nu o egaleaza nici un Oxford sau Harvard. Pe mine m-a maturizat mult aceasta experienta, uneori un pic cam repede, mi-am furat singura din timpul pe care ar fi trebuit sa il acord celor apropiati mie, dar a fost optiunea mea, m-am regasit in proiectele lui.

The ONE: Cum v-a afectat viata de familie perioada pe care ati petrecut-o la Cotroceni?
A.S.: Nici macar ca sa dau bine in poza n-o sa spun ca nu a afectat-o, ca a fost armonie. Programul e de asa natura incat te vezi cu celalalt in fiecare zi, dar ai timp doar ca sa pui intrebari – cine duce copilul, sa nu uiti ca trebuie luata paine, vezi ca vine mama, ia-o de la gara... Timpul trece si, la un moment dat, descoperi ca dispare elementul acela care tine cuplul, romantismul.

The ONE: E bine daca la dvs. romantismul a disparut abia atunci.
A.S.: S-a mai atenuat... Oricum, e dificil sa combini acest tip de cariera cu viata de familie. Intr-un fel, eu si Claudiu, avand aceleasi pasiuni, ne-am inteles… Pe de alta parte, daca nu ne-am instrainat, ne-am dat seama ca am uitat cateva lucruri despre noi. Sincer iti spun, la un moment dat voiam sa-i fac un cadou si nu mai stiam daca hobbiurile lui sunt tot alea din facultate sau intre timp s-a mai adaugat ceva. Nu mai era timp sa ne vedem altfel decat strict profesional. Pentru mine, asta a fost un minus, un fel de mea culpa. Nu cred ca o casnicie se intretine doar in baza unui certificat si nu mai trebuie sa facem prea multe gesturi. Dar sunt de acord ca iubirea aceea frenetica de la inceput se transforma, se asaza si devine prietenie.

The ONE: Cand credeti ca ati decis bine, cand ati ales sa fiti alaturi de Traian Basescu sau cand ati decis sa va despartiti de el?
A.S.: In ambele cazuri. Nu sunt genul de om care sa ia decizii pripite si nici nu folosesc cuvinte grele, definitive. Cand iau o decizie, sunt luni bune, poate chiar ani pana decid sa spun aici e limita mea.

The ONE: Dar decizia plecarii de la Cotroceni n-ati luat-o astfel.
A.S.: Dar nici n-a fost vorba de zile, de ce sa mint, ma gandeam de ceva vreme. Nu a fost o decizie luata intr-o zi. Ea a fost anuntata intr-o zi, dar decizia era luata mai de demult. Povestea asta cu demisia mea pastreaza un mister si lumea se astepta, imediat ce am plecat, sa ies sa fac dezvaluiri; unii, speriati ca as putea face asta, invocau niste contracte de loialitate. Ei bine, nici un contract nu te tine sa spui ceva daca asta vrei, ceea ce te tine este educatia si bunul simt. N-o sa fac dezvaluiri suculente, acelea vor ramane pentru mine, e treaba mea cum le interiorizez, cat m-au marcat, ce au schimbat in mine. Sunt cateva valori in care cred si nu voi sustine niciodata varianta unei Romanii in care un om are imaginea Mesiei. Nu cred ca de asa ceva avem nevoie in secolul 21 si nu cred ca Romania trebuie sa-si puna destinele in mana unui singur om.

The ONE: I se intampla asta Presedintelui?
A.S.: Daca nu i se intampla, cred ca noi, romanii, nu ne-am schimbat prea mult. Undeva in noi e nostalgia lui Ceausescu, prin asta nu vreau sa spun ca Traian Basescu e Ceausescu, dar modul in care noi ne-am raportat la Presedintii tarii arata ca mereu am cautat un tatuc, intotdeauna trebuie sa fie o persoana salvatoare – si, cand l-am ales, aproape nu ne-am mai pus problema daca noi, ca cetateni, mai avem ceva de facut. L-am ales sa ne aduca butelia acasa, sa ne creasca salariul, sa mature pe strada, sa faca dreptate, iar politicianul nostru e suficient de populist ca sa spuna “cetatene, voteaza-ma si fac eu totul”.

The ONE: Mai exista posibilitatea de reconciliere, de a va intoarce la Cotroceni?
A.S.: Ideea de reconciliere nu e buna, pentru ca nu e nimic de reconciliat, a fost o decizie a mea cu care presedintele a fost de accord, dar n-am plecat de acolo ca sa ma intorc. Cred ca a fost suficient. Fiecare a invatat de la celalalt atat cat i-a fost de folos, acum nu cred ca mai e mare lucru de invatat.

The ONE: Ziceati ca nu ganditi in termeni definitivi.
A.S.: De acord, dar in momentul in care mi se intampla, mi se intampla.

The ONE: Cum se vad acum, dupa un an de zile, acele speculatii care s-au facut despre implicarea Elenei Udrea in plecarea dvs? Si cand si-a dat Andrei Plesu demisia de la Cotroceni, tot pe Elena Udrea s-a dat vina.
A.S.: Nici eu, nici dl Plesu nu avem nevoie de un tap ispasitor sa ne motivam deciziile, decizia mea nu are legatura cu Elena Udrea, ci cu ceea ce am simtit eu. Mult prea des a fost invocata Elena Udrea. Se spune ca intotdeauna in spatele unui razboi sau in spatele unei rupturi trebuie sa existe o femeie. Acesta o fi rolul nostru, dar si in spatele meu exista o femeie, adica eu, care am hotarat ca mi-am atins limitele. E o arta sa stii cand sa te retragi.

The ONE: Demisia dvs a venit repede dupa demisia sotului dvs. din functia de sef al Serviciului de Informatii Externe.
A.S.: S-a spus in perioada aceea ca mi-am dat demisia din cauza lui Claudiu. As spune insa ca eu am luat aceasta decizie cu mult inaintea lui, dar, intr-un fel sau altul, probabil ca am avut nevoie de un context. Au fost mai multe elemente care m-au condus spre asta, inclusiv demisia lui Claudiu.

The ONE: Nu puteati ramane sa lucrati pentru omul care l-a lasat din brate pe sotul dvs.
A.S.: E un subiect sensibil si, daca as vorbi despre el, m-as suspecta de foarte mult subiectivism. Recunosc, e in mine, daca vrei, o dezamagire a modului in care s-au intamplat acele lucruri, dar probabil ca un lucru pe care nu l-am invatat si l-am descoperit atunci e ca cinismul in politica trece peste orice. E drept, Traian Basescu este presedintele Romaniei, dar pentru mine si pentru Claudiu el a reprezentat mai mult decat presedintele, era o relatie care se baza pe mult mai mult si poate ca acest mult mai mult ni s-a parut ca ar fi trebuit sa faca lucrurile sa se intample altfel. Asta implica si mai mult profesionalism, si mai multa rigoare... E o dezamagire, dar poate tine de perceptia mea subiectiva asupra faptelor.

The ONE: Dar, ca noi toti, erati avertizata despre cinismul lui Traian Basescu.
A.S.: Ipocrizia nu-si are rostul. Multi spuneau ca trece peste cadavre, dar eu niciodata n-am crezut lucrul asta.

The ONE: Ce ati facut dupa ce ati parasit Cotroceniul?
A.S.: Prima saptamana, a doua, a treia au fost foarte in regula – eram in fata noului – sa te trezesti, sa-ti vezi casa, sa descoperi ca tu ai plante si ca plantele fac flori si, ia uite, avem doi catei, nu unul – era un spectacol. Dar dupa ce te obisnuiesti cu noul te intorci la trecut. Sunt sapte ani, zece chiar, daca stau sa adun, de colaborare nu doar cu Traian Basescu, cu PD, cu oamenii de acolo si, in mod inevitabil, imi reveneau imagini, aveam flash-uri… Marturisesc ca am avut o mare dezamagire fata de unii oameni din PD carora nu numai ca le-am fost alaturi, dar pe care i-am sustinut, ajutat, ascultat; si care nu mai raspund la telefon, nu neaparat pentru ca au ceva sa-mi reproseze, ci pentru ca le e teama. Dar nu e problema lor, e problema mea, eu am avut naivitatea sa cred ca dincolo de relatiile de partid cu unii dintre ei am stabilit si relatii de prietenie, de familie, sufletesti, si am descoperit ca m-am inselat profund. Sunt lucruri care ma intristeaza peste masura si mi-as dori pe unii dintre ei sa nu-i mai intalnesc niciodata si sa nu mai am ocazia sa le spun buna ziua.

The ONE: Cum ati depasit acea perioada?
A.S.: Treaba e daca am depasit-o, asta e o intrebare... E ca la un divort pe care, chiar daca ti-l doresti, nu poti sa nu te intrebi de ce lucrurile au ajuns acolo.

The ONE: Ce-ati face daca maine v-ar suna Tariceanu sa ca solicite serviciile?
A.S.: Ce-as face? Sa stii ca nu m-am gandit pentru ca eu stiu ca el are propria echipa de consultanta. Daca m-ar suna, sigur i-as cere timp de gandire. Nu cred ca i-as spune nu din prima, dar nici da.

The ONE: Dar cu PSD – Mircea Geoana, Cristian Diaconescu?
A.S.: Cristi Diaconescu e un politician care va avea un cuvant de spus. Dar – am invatat asta de la PD – faptul ca lucrezi doar cu un om si nu cu toata echipa lui nu da roade. Eu nu am cinismul consultantului care se uita la valoarea contractului, cine da mai mult ma are. Mai trebuie sa existe si empatie, sa ma recunosc in principiile lor, findca sa-i ajut sa promoveze ceva in ce nu cred e cam greu. Cine stie, poate ma voi invata si cu tipul asta de consultanta, dar acum nu sunt in situatia asta.

The ONE: Stiu ca aveti o parere buna despre Adrian Videanu, ati afirmat in presa ca mai merita un mandat.
A.S.: Chiar cred ca mai merita un mandat. Dar greseala lui a fost ca n-a vorbit despre povestea cu bordurile, unde deja e mai mult legenda, dar care s-a lipit de el ca marca de plic. Adi Videanu a facut in doi ani de mandat mai mult decat au facut toti ceilalti primari. Ii cerem lui sa rezolve tot ce nu s-a facut in Bucuresti in 15 ani. E limpede ca noi n-am avut primari cu viziune, am avut primari care au carpit pe ici pe colo. Ar fi meritat inca un mandat fiindca abia atunci ar fi putut sa arate tot ce a facut si sa puncteze. Dar decizia lui inteleg ca e sa nu mai candideze. Mai trebuie sa spun ca Adi Videanu e, cu toate bordurile care i se pun in cap, un om de mare nadejde si de caracter.

The ONE: M-a surprins intrebarea pe care i-ati adresat-o lui Traian Remes la emisiunea Zece pentru Romania: “In politica romaneasca sunt mai multi porci sau purcei?”
A.S.: Am plecat de la o declaratie a dansului, el spunea ca a vazut multi porci in politica si ca lui ii plac mai mult purceii sau asa ceva. Era propria lui intrebare. Tipul asta de politician care se lauda ca e natural, adica grobian, nu e nici o mare bucurie. Clasa politica de la noi nu sare parleazul, nu vezi oameni cu viziune, nu intelegi unde vor ei sa ne duca. Noroc ca altii au hotarat la un moment dat sa intram in NATO si UE. Ei nu vad padurea de copaci.

The ONE: Ce proiecte aveti pentru 2008?
A.S.: Am descoperit cu mare placere colaborarea cu societati comerciale, cu oameni care iti cer strategii de comunicare si stiu ce vor.

The ONE: Este un motiv suficient pentru a va desprinde de politica?
A.S.: Nu, n-as spune asta nici macar ca sa-i linistesc pe cei care si-ar dori acest lucru, doar ca eu am invatat ca in politica, daca te grabesti, risti foarte mult.