Cristi Iacob vesnic indragostit

Cineva mi-a spus, inainte sa merg la intalnirea cu Cristi Iacob, ca o sa rad foarte mult. Si asa a fost. Ne-am intalnit in Laptaria lui Enache cu o ora inaintea spectacolului “Dragostea dureaza 3 ani”. Aici am descoperit un actor carismatic, care vorbeste cu umor despre arta, actorie, despre moarte, divort si dragoste.

Joci de ceva vreme in acest spectacol. Sunt curioasa cat a durat la tine dragostea?
Piesa de teatru “Dragostea dureaza 3 ani” este o adaptare dupa romanul cu acelasi titlu al lui Frédéric Beigbeder, care se joaca de un an si jumatate in Laptaria lui Enache si se va juca atat timp cat vor dori oamenii. Este o piesa solicitata deocamdata, iar lumea inca vine dupa bilete. Si ca sa-ti raspund la intrebare, eu cred ca durata dragostei depinde de destin.

Bine, te intreb altfel. Care a fost cea mai indelungata relatie a ta?
Exista o diferenta intre dragoste si “o relatie”. O relatie poate sa fie de exemplu o prietenie asexuata si platonica, adica vorba unei vorbe de duh: “o iubesc eu si i-o trage Platon”. Dupa cum vezi, spun direct si la obiect ceea ce gandesc. Nu ma intereseaza subiectele tabu si nu o sa-mi explice mie niciodata un primar cu un tricolor pe piept pe cine iubesc eu, la fel cum nici un popa homosexual nu-mi va explica ce este Dumnezeu. Nimeni nu poate sa imi spuna mie pe cine trebuie sa iubesc si cat. Am trecut si eu prin experienta unei casnicii: un fleac de hartie semnata de un primar. Recunosc ca, desi nu mai mergeau lucrurile intre noi, m-am complacut in aceasta situatie si am tot amanat despartirea. Pana la urma, insa, inevitabilul s-a produs. Am divortat. Dincolo de asta, pot sa iti spun ca dragostea la mine dureaza de cand m-am nascut. Sunt plin de dragoste.

Cat timp ai fost casatorit si cu cine?
N-am chef sa vorbesc despre asta, n-am chef sa stau cu privirea in gol si sa imi amintesc intamplari. Ce a fost a fost, cu bune sau rele. Peste rele trec, iar cu cele bune ma incarc. Mai conteaza cu cine si cat?

Am inteles ca acum ai o relatie cu o colega de scena, cu care joci in “Dragostea dureaza 3 ani”, pe care intamplator o cheama Gabriela Iacob.
Da. Suntem impreuna de mai bine de un an si ne iubim foarte mult. Vreau si un copil, insa imi trebuie timp sa-l fac.

Cum trebuie sa fie femeia perfecta pentru Cristi Iacob?
Nu stiu, deocamdata Gabi este femeia perfecta pentru mine si sper sa fie tot ea pana la final.

Ce pasiuni ai in afara de pescuit? Si sa-mi spui daca te mai uiti la desene animate?
Da. Am vazut “Frumoasa si bestia” de foarte multe ori, si plang de fiecare data cand il vad. In general insa sculptez, cant, scriu poezii, scenarii si proza. Asa se intampla cand lucrezi cu cuvintele. Este ca si cum ai baga mana in miere si nu te-ai linge pe degete.

Cui i-ai scris primul poem? Pe cand un volum de poezii?
Cred ca primei mele iubite din liceu. Pe urma am trecut, firesc, prin pesimismul simbolistic bacovian si productiile erau unele sinistre de-a dreptul. Pe urma am inceput sa fiu mai indulgent. Chestia cu volumele de poezii sau, ma rog, lipsa lor tine de un soi de timiditate personala, de jena, daca vrei. Mi se par destul de puerile si destul de intim-personale ca sa le infig in nasul publicului.

Ai avut o porecla sau mai multe si care ti-a placut cel mai tare?
Prima porecla mi-am dat-o singur la doi ani. Nu aveam constientizata in mintea mea de copil persoana intai. Cand mi se spunea “Vine mama ta!” repetam voios “Vine mama ta!”. Si da-i cu “tu” in sus, da-i cu “tu” in jos: trosc! Porecla de Tutu a venit firesc. Prin locurile pe unde am copilarit, toata lumea ma stie de Tutu, ba chiar acum ca m-am facut mare ma mai striga si Domnu’ Tutu. E cam penibil. Dar nostim. Doamna Olga Tudorache ma striga Maimuta, iar unii colegi imi spun Iacobello, Cristisor, chestii…

Cat de mult ti se potriveste rolul de profesor nonconformist din serialul “Cu un pas inainte”?
Am fost ales sa joc in acest serial dupa indelungi dezbateri si pot sa-ti spun ca imi place. Eu am fost profesor pe bune la Universitatea Hyperion, sectia actorie, insa incercarea mea de a preda s-a dovedit a fi o catastrofa. In primul rand nu cred ca am stofa de pedagog. Si ma mai enerva un lucru: se inocula acelor copii ideea ca sunt vedete, cata vreme unii dintre ei habar nu aveau cum se scrie Nietzsche sau nu citisera nimic din Shakespeare. In schimb aveau statutul de vedeta si o atitudine de ca si cum totul li s-ar cuveni.

Cum este pana la urma: te nasti cu talent sau se cultiva in facultate?
Eu cred ca talentul se poate cultiva. Sunt actori care au ajuns foarte sus prin munca. In afara de asta, consider ca talentul nu este o constanta; scade, se chirceste daca nu-i dai lectura.

Sunt unii care spun ca te nasti cu talent.
Da, cred ca Debussy avea conceptia asta, ca “Statul trebuie sa ma intretina, pentru ca eu m-am nascut pe lumea asta sa compun”. Eu cred ca nu este usor sa fii modest cand esti celebru, dar mai intai trebuie sa fii celebru.

Daca ar fi sa alegi intre film si teatru, ce ar fi?
Nu pot sa raspund, pentru ca nu poti dori, cand ai doua diamante, numai unul. In privinta asta, orice actor e lacom pana la avaritie. Nu cred ca exista vreunul caruia sa nu-i placa si una si alta. Fiecare dintre cele doua are minunea lui. Si teatrul si filmul au fascinatiile, greutatile, dumnezeirile si mizeriile lui.

Cu ce actor/actrita ai comunicat cel mai bine pe scena?
Nu stiu! Sunt o gramada. Oricum, si asta poate fi confirmat de colegii mei, cred ca sunt un partener bun. Multora le place sa lucreze cu mine pentru ca am grija. Mi se pare, de fapt cred cu tarie, ca un partener relaxat, sigur pe el si prieten, iti rezolva trei sferturi din rol. Bineinteles, daca din partea ta are sustinere totala si incredere oarba. E ca la alpinism. Viata ta depinde de cum iti bate pitonii in stanca partenerul tau. Trebuie sa ai incredere oarba. Orice suspiciune, dar si orice gluma proasta ori un orgoliu nejustificat iti poate fi fatal.

Esti un rebel? Cum te-ai descrie in cateva cuvinte?
Nu ma feresc sa spun ca niciodata nu mi-au placut frazele sforaitoare. Eu vorbesc scurt si la obiect, injur daca este cazul si nu o sa ma vezi niciodata ducand mana la spranceana si spunand “scena pentru mine este un templu”. Nu ma intereseaza conversatiile de duzina si convenientele de doi bani. Nu mai am timp pentru asta, simt ca mai am putin timp de petrecut pe-aici, dupa care ma asteapta o eternitate dincolo. Da, frate, am citit undeva ca o sa murim toti.

Esti angajat la Teatrul Mic. Ce mai pregatesti acolo?
Tocmai am terminat o premiera cu domnul Repan. Tot acum am o avanpremiera la “Piele si cer”, cu Tania Popa la Teatrul Foarte Mic. Mai pregatesc inca ceva la Teatrul Mundi, dar si aici in Laptarie. In afara de asta, am scos doua filme si ma pregatesc de al treilea film, in regia domnului Malaele.

Iti mai aduci aminte cand ai debutat in teatru?
Cred ca era prin ’93 la Mic, in “Migrena” de Hanibal Stanciulescu, regia Radu Baiesu. Acolo am jucat personajul Manolica pictorul.

Care este partea grea in meseria de actor?
Insasi meseria de actor.

Este mai grea viata sau ceea ce traiesti pe scena?
Nu stiu… eu zic ca traiesc si viata la fel de intens. Si cred ca traiesc in trei ore cat un om normal in 12. Si mai este un avantaj in meseria asta, anume faptul ca scapi de rutina. Fiecare piesa te poarta intr-o alta lume si de fiecare data esti altcineva.

Cum ti s-a parut colaborarea cu Francis Ford Coppola la “Tinerete fara tinerete”?
A fost o chestie foarte mica, am avut un rolisor. Am filmat putin, insa bucuria foarte mare a fost intalnirea cu acesti monstri sacri ai cinematografiei mondiale. Oamenii astia erau atenti la cele mai mici detalii si stiau absolut toate povestile de viata ale celor implicati in acest proiect, pana si despre femeia care facea cafeaua stiau ca are doi copii si ca numele lor este Marius si Matei. Ei nu fac diferente intre oameni pe platoul de filmare si cei aflati in afara lui. Numai la noi se intampla ca francezii sa manance in salon, iar romanii in alta parte. Mi-a fost extraordinar de bine alaturi de actori precum Tim Roth, Alexandra Maria Lara sau Bruno Ganz, si asta pentru ca te fac sa te simti la fel de important.

Sa inteleg ca nu te-ai simtit nicio secunda in inferioritate?
Nicio clipa. Francis Ford Coppola, de exemplu, vorbea cu oricine si nu umilea pe nimeni. Cred ca pentru asta sunt mari. Au ajuns sa faca foarte bine ceea ce fac pentru ca au grija la fiecare detaliu.

Sa te intreb si despre moda?
Da, de ce nu? Eu zic ca ma imbrac OK. Pot sa spun ca sunt destul de ingrijit, desi am un stil mai fistichiu, mai dezordonat oleaca. E drept ca nu prea-mi plac etichetele. Iar daca, de exemplu, anul asta se poarta roz la camasa, ei bine nu o sa ma vezi purtand roz la camasa, pentru ca mi se pare penibil.

Ce faceti in timpul liber tu si Gabi?
(Zambeste…) E treaba noastra. Facem exact ce ne place, doar ca uneori se mai supara Gabi pentru ca ma joc cam mult la computer tot felul de jocuri. Este ca o compensatie, simti nevoia sa razi totul din mintea ta, sa stergi totul si sa te linistesti, pentru ca apoi sa o iei de la capat. Este ca si cum ti-ai reseta computerul. Iar jocul pe calculator are efectul asta asupra mea.

Ce-ti doresti de la 2008?
O sa-ti spun la finalul lui. Ca mi-e frica sa-mi doresc ceva dinainte. O sa ma bazez pe inspiratiile de moment. Si o sa-mi doresc cate-n luna si-n stele. Asta ca macar cateva sa se intample. In rest, sa fiu sanatos sa pot munci ca dementul, ca si pana acum.