Nuduri - de Cristian Crisbasan

Nuduri - de Cristian Crisbasan

Data: 26 iunie 2007 Autor: Cristian Crisbasan

“Nu mi-am platit niciodata modelele. Sa platesti o femeie sa-ti pozeze nud e ca si cum ai face sex pe bani.” Helmut Newton

In prezentarea rubricii mele, redactia scria: “Meritam sa avem parte de opinia unui specialist in… (vreau sa zic «femei» dar nu stim cum sa facem asa incat sa sune elegant)”.
Formularea asta contine un roman intreg, pentru ca face aluzie la un subiect pe care-l cunosc foarte bine numai eu si il stiu la modul aproximativ cativa apropiati.
In primul rand, nu cred ca sunt ceea ce s-ar putea numi un specialist – in sensul propriu al cuvantului – in femei. Este imposibil sa existe asa ceva. Si nu sunt nici ginecolog, nici psiholog, nici antropolog, nici popa, nici gay.

Se spune ca as fi artist. Pana si asta mi-e greu sa afirm raspicat. Pentru ca nu stiu CUM SE SIMTE ASTA. La ingineri, poate, e clar. Exista probabil un sentiment comun al breslei. Ei “se simt” ingineri. La artisti nu este o experienta comuna. Fiecare e artist in felul lui. Sau nu.

Dar daca s-a confirmat ca produsele creatiei mele intra in sfera artei, atunci nu mi se poate spune decat artist, banuiesc. La mine a fost invers. N-am zis mai intai “ma fac artist”, ca abia apoi sa ma gandesc cam ce as putea face. Eu m-am apucat direct de facut si intr-o zi au zis niste cetateni credibili: “Uite, asta, gata, e artist!”.

Dar problema abia acum vine: Crisbasan face nuduri artistice (zic unii), poze cu femei goale (zic altii). Hait! Ia sa vedem noi.
“Aoleu! Pai e rusine, maica!”. Nu, nu e rusine, pentru ca ar fi un pacat, ci pentru ca vrea societatea sa fie o rusine. Eu ii dau dreptate lui Michelangelo care a umplut tavanul Capelei Sixtine cu nuduri, si nu cardinalilor care l-au acuzat de pacat. Si Papa i-a dat dreptate lui, nu cardinalilor. Iar pe vremea aia, Michelangelo nu era ce stim noi azi despre el ca este: un geniu. Era un tanar artist.

Sunt perceput intr-un cerc vicios. Regula 1: Crisbasan face sex cu toate femeile pe care le pozeaza nud. Concluzia: e un porc. Regula 2: Crisbasan nu face sex cu modelele lui. Concluzia: e un prost.

N-am scapare. Dar dincolo de aceasta falsa-dilema provocatoare (pe care n-am sa incerc s-o lamuresc, pentru ca nu e a mea), e greu sa faci nuduri artistice in tara asta. Si stiti de ce? Pentru ca nu e pornografie si nici nu e pe bani. Daca vreti pornografie si platiti bine, aveti doritoare garla. Daca vrei sa faci nuduri artistice, devine o problema.

Doamnele, domnisoarele, parintii, fratii, prietenii, iubitii, logodnicii, sotii, amantii, profesorii, rudele, colegii de munca, popii – precum si societatea in ansamblu – au brusc principii si prejudecati, accese de morala religioasa si se transforma brusc in vajnici judecatori, publici aparatori ai valorilor sociale etc. etc. etc.
Las la o parte cazurile de blocaje psihice sau de insurmontabile complexe de inferioritate legate de estetica fizicului.

Dar, din experienta mea de pana acum, am invatat un lucru. Majoritatea femeilor viseaza in secret sa se vada nude in niste fotografii artistice. Nu conteaza daca acestea pot fi facute publice sau daca sunt strict pentru uzul personal. Pentru ca femeile stiu un lucru: imaginea pe care o au ele despre corpul lor n-are nici o legatura cu modul in care sunt percepute de altcineva. As spune ca pe femei, la capitolul nud, oglinda le minte. Oglinda e facuta numai pentru haine. Si mi-a spus mie odata o femeie frumoasa si desteapta: “Imbracate, multe arata bine – abia cand raman goale, se vede cu adevarat cate sunt frumoase”. Si nu e vorba deloc numai despre trupul nud. Ci de ceea ce anima acel nud si de felul in care el este insufletit, exprimat, comunicat si pus in context.

Test. O stimabila doamna realizeaza un nud artistic. Nu stim cine este autorul. Brusc, doamna nu mai este stimabila. Iar imaginea in cauza nu numai ca n-are nici un merit artistic, este de-a dreptul obscena. Imediat se afla ca autorul imaginii este un mare artist consacrat. A! Se schimba situatia, imaginea este o opera de arta, doamna este o muza, iar moralitatea sa este salvata. Dar, in fond, IMAGINEA era aceeasi in ambele cazuri.

 

exclusiv online
Taguri:
Cristian Crisbasan,
opinie

Vizualizari: 1894

Comentarii: 2

COMENTEAZA:
cod de securitate
Redactorii onemagazine.ro işi rezervă dreptul de a modera comentariile. Vor fi şterse comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la incălcarea legii, la violenţă sau la ură. Vă mulţumim!
  • Celcete-acalcatcumas la 13 iulie 22:07

    eu sunt cel ce te voi calca cu masina
    gelozia este un lucru dureros (ptr. altii)

  • TNT la 08 decembrie 21:12

    da, dar societatea ipocrito-republicano- moralo-si-patriotico -correcta (antiteza celei politically-correcta, si ea la fel de aberanta ca tot ce importam din sua - ca lucrurile bune nu le importam) nu poate digerea realitatea, ea traind numai in stereotipuri. un film bun in acest sens = swept away (lina wertmueller) !

Comentarii:
1
Statistici SATI

2.8951, 1,69MB