Frica cea mare - despre o spaima datatoare de viata

Frica cea mare - despre o spaima datatoare de viata

Data: 16 august 2011 Autor: Dragos Bucurenci

Octavian Paler scria in jurnalul sau mexican ca, "langa o mare, in timp ce soarele domneste singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorica pentru a da un inteles vietii. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El gaseste o mangaiere intr-un adevar care pe filosofi nu-i satisface: ca exista". Mi-am reprezentat intotdeauna paradisul ca pe o vacanta nesfarsita la malul marii, cu acces nelimitat la o biblioteca. In ciuda avertismentelor medicilor dermatologi (pe care va sfatuiesc, de altfel, sa le luati cat se poate de in serios), nu-mi pot imagina un inceput bun de an sau o vacanta de vara departe de reflectia soarelui dogoritor in oglinda valurilor.

Oricat as fi de ocupat (in ultima vreme m-am specializat in concedii petrecute vorbind la telefon sau scriind mailuri), peisajul marin reuseste de fiecare data sa ma linisteasca si sa ma reconecteze cu mine insumi. Chiar si cea mai agitata mare imi inspira un calm atroce, pe fondul caruia marile intrebari, marile regrete si marile sperante se detaseaza de zgomotul cotidian si ma cheama la judecata.

La limanul cate unei mari, am dormit, am cantat si am petrecut cu prietenii, am facut dragoste, am iubit, am plans, am citit, dar cel mai adesea am stat de vorba cu mine insumi. Am avut naivitatea sa cred, cum spune in Autoportret acelasi Paler, ca "la mare nu exista decat prezent". E adevarat, urmele trecerii noastre nu raman multa vreme pe nisip si nu se vad decat pentru cateva clipe in apa, dar astazi mi se pare ca abia aceasta stergere face ca trecerea noastra sa para nu doar ireversibila, ci si neinsemnata. In prezentul continuu al marii nu e loc pentru trecutul niciunuia dintre noi.

La sfarsit de iunie, am petrecut cateva zile pe mica plaja din fata unei foste cherhanale grecesti, in compania unei carti minunate, Staring at the Sun, a doctorului Irvin D. Yalom, profesor emeritus de psihiatrie la Stanford. La aproape optzeci de ani, ganditorul existentialist scrie despre o tema cu care s-a confruntat in decenii de terapie si de viata: teama de moarte.

Admit ca nu suna ca o lectura ideala pentru vacanta, dar eu nu stiu un loc mai potrivit decat nisipul de la marginea mereu alteia si vesnic aceleiasi mari pentru a reflecta asupra singurei certitudini care ne uneste pe toti: "Orice s-ar spune, moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormonind undeva in interior, falfaind uşor, abia auzita, undeva sub membrana conştientului".

Putini terapeuti sunt pregatiti sa ia aceasta anxietate, "mama tuturor religiilor", cum o mai numeste terapeutul, drept ceea ce este. Sunt multi cei care prefera sa o trateze ca pe un simptom, ca pe o sublimare a altor porniri, temeri, fracturi ale inconstientului. Yalom insista, insa, ca, "ascunsa şi deghizata, curgand intr-o varietate de simptome", teama de moarte "este izvorul multora dintre grijile, tensiunile şi conflictele noastre". www.bucurenci.ro

Citeste continuarea acestui articol in numarul din august 2011 al revistei The ONE

Taguri:
dragos bucurenci

Vizualizări: 2603

Comentarii: 0

COMENTEAZĂ:
cod de securitate
Redactorii onemagazine.ro îşi rezervă dreptul de a modera comentariile. Vor fi şterse comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la incălcarea legii, la violenţă sau la ură. Vă mulţumim!
Comentarii:
PE ACEEAŞI TEMĂ:
Dragos Bucurenci: "Love is the drug" Dragos Bucurenci: "Love is the drug" 28 octombrie 2010

Love is the drug, canta Bryan Ferry acum 30 de ani. Dragostea e drogul suprem. Experienta iubirii seamana,…

mai multe
Dragos Bucurenci: "Infidelio" Dragos Bucurenci: "Infidelio" 17 ianuarie 2011

Am avut intotdeauna o slabiciune pentru cuplurile clandestine, chiar si atunci cand cei sau cele carora…

mai multe
Dragos Bucurenci: „Saraca tara bogata” Dragos Bucurenci: „Saraca tara bogata” 09 martie 2011

Provocarile unui regat milenar in fata noului colonialism turistic.

mai multe
Statistici SATI

0.5103, 1,83MB