Me, myself and I

Me, myself and I

Data: 02 mai 2011 Autor: Andreea Esca

De la un moment dat, cand vine o aniversare, vine si un bilant. Asa si cu revista noastra, asa si cu mine.

Dupa modelul de succes "Sergiu Nicolaescu in rolul lui Sergiu Nicolaescu", colegii mei au hotarat sa fiu eu coverul acestei luni si sa va spun povestea mea. Eu, care sunt la fel de pretentioasa cu mine ca si cu cei din jur, i-am intrebat: "Ce sa va zic interesant si nou, caci am petrecut atatia ani impreuna, incat ne-am spus cam tot ce era de spus?..." "Zi-ne despre oamenii care ti-au marcat existenta, despre cei pe care ii admiri, despre prietenii tai".

M-am apucat sa-mi ordonez viata in minte si am fost de acord sa vi-i prezint pe o parte dintre aceia care m-au definit de-a lungul timpului, aceia care m-au inspirat si ma inspira; aceia care m-au sustinut si care mi-au dat incredere si fericire.

Parintii mei sunt, desigur, cap de lista. Mama mea este mama perfecta. Se trezea zilnic la ora 6 dimineata, statea multe ore in picioare in sala de operatii (fiind asistenta medicala de chirurgie la Oncologie), venea acasa, facea treaba, ma ducea la inot si, pana ieseam de la antrenament, fugea sa-mi faca chiftelute cu cartofi prajiti, ca sa fie mancarea calda cand ies din bazin.

Apoi facea lectiile cu mine, ma ducea si ma lua de la engleza si nu era niciodata obosita sau suparata. Dar niciodata! M-a invatat sa-mi aduc toti prietenii acasa si era complicele meu de baza cand a inceput perioada aventurilor.

M-a invatat totul despre viata si mi-a dat libertate si incredere totala. Mi-a zis mereu ca sunt cea mai frumoasa si cea mai desteapta, asadar tot ce mai trebuia sa fac era sa muncesc serios.


Tata m-a fortat sa fiu competitiva si asta mi-a prins tare bine. Si m-a mai invatat sa iubesc Romania cu istoria si traditiile ei. Nu a considerat ca dorinta mea de a da admitere la Teatru e o idee teribila, si abia acum, dupa 20 de ani, in timpul unei piese mi-a soptit: "Stii ce, de fapt tu jucai foarte bine".

Anyway... Teatrul l-am descoperit de mica, deoarece ma imprietenisem cu invatatoarea mea, iar ea ma ducea la spectacole inca din clasa intai. Unele piese nu le intelegeam deloc, dar de altele eram fascinata. Toata atmosfera aceea din sala, relatia dintre actori si spectatori ma transporta intr-o alta lume.

Imi amintesc perfect sala Bulandra de la Izvor, cand ma strecuram prin coada, inghesuita de "oamenii mari". Bineinteles ca ma indragostisem de Ovidiu Iuliu Moldovan si la "Caligula" ajungeam aproape pe scena din dorinta de a-l vedea mai bine. Apoi, ii gaseam fermecatori pe Adrian Pintea, Emil Hossu, Gelu Nitu...


In liceu am fost nespus de bucuroasa ca am putut sa joc intr-un spectacol in limba engleza, dupa Oscar Wilde, regizat de un coleg mai mare, Razvan Radulescu, celebrul, acum, scenarist si regizor Razvan Radulescu.

Mai cochetasem cu "showbizul" acelor vremuri, cand regizorul Geo Saizescu m-a chemat la un casting pentru un film dedicat adolescentilor. De altfel, asa am si castigat primii bani legal, 200 de lei, din care mi-am cumparat o pereche de cercei de la magazinul Eva.

Zic "primii bani legal", caci ilegal castigasem inca din scoala generala, cand organizam, impreuna cu verisoara mea, spectacole de poezii si cantece. Mergeam la bunica, le adunam pe toate prietenele ei, si un bilet pentru formatia noastra ,"Blondo-Bruno", costa 5 lei (eu eram partea "bruno").

In final, n-am facut nici teatru si nici film, pentru ca mama si tata s-au pus de acord: "O sa mori de foame si, daca nu te combini cu vreun mare regizor, nu o sa vezi niciun rol, oricum".

Ma rog, eu nu eram de acord cu aceasta teorie, dar atunci copiii isi ascultau parintii fara sa comenteze, asa ca i-am spus d-lui Saizescu ca nu o sa incep meditatiile pentru IATC.

Acum sunt insa in admiratia noii generatii de regizori si actori care au dus filmele romanesti in lume, cu succes. Ma bucur sa-i iau interviu, la Cannes, lui Radu Muntean, sa citesc cate un scenariu trimis de Catalin Mitulescu sau sa-i vad filmele lui Cristi Puiu.


Atunci, in 1989, am pus mana pe cartea de "Economie Politica" si pe cuvantarile de la Congresele Partidului, ca doar Ceausescu era vesnic si ASE-ul iti asigura, fara dubiu, o sursa de venit.

Ei bine, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, slava Domnului. A venit Revolutia, economia nu mai era materie de examen la Finante Banci, iar eu nu am luat examenul.

Tata a fost foarte furios si dezamagit si mi-a zis sa merg in septembrie sa ma inscriu la prima facultate particulara aparuta, care avea sectie de Drept. "Romana stii, vorbesti mult, vor exista alte oportunitati de acum, du-te acolo." Zis si facut!

Numai ca, odata ajunsa in fata Universitatii, am descoperit ca exista si Facultatea de Jurnalism, cu sectie de radio si TV. Si, daca tot venise libertatea peste noi, am ales si eu de capul meu: am sunat acasa si am zis ca ma duc la jurnalism.

Citeste continuarea acestui articol in numarul din mai 2011 al revistei The ONE

exclusiv online
Taguri:
andreea esca

Vizualizări: 4330

Comentarii: 3

COMENTEAZĂ:
cod de securitate
Redactorii onemagazine.ro îşi rezervă dreptul de a modera comentariile. Vor fi şterse comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la incălcarea legii, la violenţă sau la ură. Vă mulţumim!
  • Georgiana la 05 mai 18:05

    La Multi Ani, sa fiti sanatosi,fericiti si toate bune.
    Dubla aniversare pentru mine, eu sunt nascuta pe 5 Mai.

  • marci245 la 03 mai 08:05

    La multi ani pentru 29 aprilie!

  • Romy la 02 mai 18:05

    Esti o scumpa,imi pare rau ca nu imi mai raspunzi pe email..poop

Comentarii:
1
PE ACEEAŞI TEMĂ:
Meet the team - The One exclusive party Meet the team - The One exclusive party 26 iunie 2007

De aceasta data, va invitam sa petreceti 24 h cu noi, echipa The One. Avem un motiv intemeiat: ne-am…

mai multe
Iunie, luna copiilor. Chiar? Iunie, luna copiilor. Chiar? 29 iunie 2007

Toate revistele din lume incearca sa faca mereu ceva... Altfel. Ca sa nu ofere cititorilor previzibilul.

mai multe
Ce conteaza pentru mine! Ce conteaza pentru mine! 24 decembrie 2007

Iarna ma duce mereu cu gandul la bunicii mei de la Brasov. Si cred ca fiecare dintre noi are amintiri…

mai multe
Statistici SATI

0.2733, 1,85MB