Relatiile la distanta: Un trend inevitabil al vietii contemporane

Data: 12 noiembrie 2009 Autor: Doris Sangeorzan

De cativa ani, indiferent cat de mult incerc sa ma feresc de aceste situatii (probabil nu prea tare), ajung sa ma implic numai in relatii la distanta. Sa fie de vina mutarile mele geografice dese, firea mea independenta, varsta, magia aventurii si a necunoscutului?

Dupa o relatie la distanta care a durat cativa ani - relatie care, din punctul meu de vedere, a fost "pe bune" si care, atunci cand s-a "terminat", m-a lasat cu rani mai adanci decat ma asteptam -, am luat decizia sa nu mai repet experienta asta niciodata. Dar, uitandu-ma in jurul meu si discutand cu prieteni si cunostinte din tari si culturi diferite, am constatat ca numarul cuplurilor care nu traiesc sub acelasi acoperis si totusi sunt impreuna egaleaza, cel putin, grupul oamenilor implicati intr-un cuplu (casatorit sau nu).

In realitate, in ziua de azi, atat in Romania, cat si in restul Europei si in Statele Unite, multe cupluri nu traiesc impreuna, constranse de diferite situatii sau din proprie initiativa. Un amic roman si fost coleg de liceu din Brasov, care lucreaza de cativa ani buni in Luxemburg, imi scrie: "Cred de fapt ca, de cand s-a inventat distanta, prima intrebuintare a venit de la sine - relatiile la distanta. Cu alte cuvinte, eu cred ca ele sunt ceva la fel de comun ca sapunul lichid. Mai mult de jumatate dintre oamenii pe care ii cunosc au trecut prin asa ceva sau trec prin asta chiar acum. Nu cred ca relatiile la distanta sunt ceva premeditat. Cred ca, in general, vezi partea cu distanta ca fiind ceva temporar ori vezi relatia in sine ca temporara. Distanta ofera mijloacele de a ajuta relatia sa evolueze mai repede intr-o directie sau alta."

Diferentele de generatie si cele culturale, precum si cele legate de sex joaca un rol important in felul in care percepem acest tip de relatii. Dupa 1989, in Romania, separarea cuplurilor se datoreaza in primul rand plecarii la munca in strainatate a unuia dintre parteneri. "Majoritatea cuplurilor de azi din Romania, pe care le cunosc si care traiesc la distanta, au facut aceasta alegere din motive profesionale", afirma psihologul Gabriela Grigorescu.

Doi amici, tineri casatoriti, imi impartasesc dificultatile mariajului la distanta. S-au casatorit chiar inainte ca sotul sa plece la Bruxelles pentru un job la IBM, iar sotia, care absolvise Dreptul, a decis sa ramana la Bucuresti pentru ca era multumita de postul ei de consultant juridic. "Casatoria la distanta nu are in sine nici un avantaj, asa ca, din punctul meu de vedere, e nevoie de un motiv bine intemeiat ca sa faci acest pas", marturiseste Marius, sotul care locuieste la Bruxelles. "In cazul nostru, motivul a fost un job mai bine platit decat in Romania. Si nici asta poate nu ar fi un argument foarte bun, daca nu am fi avut nevoie de bani pentru a ne cumpara o casa.

Cel mai mare dezavantaj este timpul pe care nu il petrecem impreuna si care este definitiv pierdut ", declara Marius. "Incerci sa compensezi prin faptul ca, din punct de vedere material, e mai bine. Am facut excursii impreuna si ne-am rasfatat cu multe lucruri. Insa amandoi suntem constienti ca trebuie sa fie o situatie temporara, pentru ca, pe termen lung, pierderile in plan sufletesc nu vor mai putea fi compensate nici de premiul cel mare la loto".

Varianta sotiei, Dana, nu difera foarte mult. "Suntem departe unul de altul si suntem singuri. Nu ne-am instrainat unul de celalalt, pentru ca discutam pe Skype, la telefon, iar in timpul zilei suntem amandoi pe chat. Si ne-am vazut destul de des. Ce ne lipseste cel mai mult este faptul ca nu putem fi alaturi atunci cand avem nevoie unul de celalalt. Este dureros. Si mai este grija sa nu se intample ceva cu celalalt. Din acest motiv, ne trimitem sms-uri sau ne sunam ori de cate ori ajungem acasa sa ne spunem unul altuia pe unde suntem."

Un alt fost coleg de liceu, Victor, azi arhitect foarte ocupat, si actuala lui sotie, Roxana, au fost supusi aceluiasi test al distantei temporare. Ea a fost plecata trei ani de zile in Olanda, tot din motive profesionale si de studiu, apoi la un program de masterat in Utrecht. "Alegerea ei a fost de a cauta oportunitati de munca si de studii in afara tarii", spune Victor. "In acel moment, eram deja de aproape 7 ani impreuna (din liceu si facultate). Decizia de a ramane impreuna a venit natural, amandoi fiind concentrati pe munca, si cam atat. Nu a fost o perioada prea grea; ea venea de Sarbatori in Romania, si eu am fost de doua ori in Olanda. A fost o intelegere tacita, practic nu eram despartiti si aveam o relatie deschisa. Cert este ca, la intoarcerea ei, relatia noastra a continuat fara sa fi suferit vreo ruptura. As putea chiar spune ca noi doi suntem genul de oameni carora distanta le solidifica relatia, pentru ca, atunci cand petrecem prea mult timp unul langa altul, putem sa ajungem sa ne sufocam."
Multe cupluri tinere sunt prinse intre valorile traditionale ale culturii si familiei in care au crescut, in timp ce ei trebuie sa se adapteze ca adulti unei noi lumi competitive si pline de oportunitati care ii arunca in afara mediului copilariei. Echilibrul cred ca il constituie o reconciliere a diferitelor influente cu care aceasta generatie se confrunta.

Cunoscutul manechin roman Valentina Pelinel pare sa fi gasit aceasta impacare. Plecata din adolescenta la New York cu un contract de manechin care i-a asigurat o independenta financiara precoce, o viata cosmopolita si dinamica, ea a ales sa se intoarca in Bucuresti pentru a intemeia o familie alaturi de politicianul Cristian Boureanu. "Avand in vedere ca la noi aceasta relatie s-a finalizat cu o casatorie, eu cred in relatiile la distanta, dar nu pe termen nelimitat. Nu stiu cum am rezistat noi doi", spune Valentina, "dar e clar ca dragostea scoate la iveala puteri magice pe care le detii si de care nu esti constient… Noi am tinut-o asa doi ani, dupa care am hotarat sa ma mut eu in Romania, si compromisul in favoarea familiei a meritat", marturiseste Valentina.

"Sigur ca o parte din mine e inca la New York, dar inima mea e toata a lui Cristi. Noi nu am calculat foarte mult cum ar putea sa arate viata noastra impreuna si am lasat lucrurile sa curga la inceputul relatiei; oricum socoteala nu avea cum sa iasa prea bine: eu, la New York, lucram foarte bine, adoram viata mea acolo, aveam prieteni... El era un politician cunoscut la Bucuresti, cu copil mic si divortat. Ne-am lasat prada dragostei si am gasit calea fericirii impreuna", adauga Valentina. "Adevarul e ca mie mi se par excitante relatiile la distanta, mai ales inceputurile lor, pentru ca golul din stomac e mult mai intens la mii de mile distanta". Valentina a reusit sa impace diferitele ei "vieti," lucru dificil pentru oricine traieste intr-un mediu occidental si urban, dar e in acelasi timp legat de locurile in care s-a nascut.

Pe de alta parte, mentalitatea occidentala fata de relatiile la distanta (si fata de relatii in general) e foarte diferita. Am citit de curand un articol intr-o revista americana despre un nou tip de relatii numit "Living Apart Together" (LAT), in care partenerii nu sunt despartiti de circumstante independente de vointa lor, ci aleg sa traiasca in locuinte diferite, chiar si in acelasi oras, in mod paradoxal tocmai pentru a-si pastra relatia. Ei vor sa ramana impreuna, dar nu mai cred, din diferite motive, ca ar putea convietui in mod mai fericit sub acelasi acoperis. Unele dintre aceste cupluri considera ca a fost cea mai buna decizie pe care au luat-o pentru a-si salva relatia, o situatie care le prieste si pe plan profesional, pentru ca au mai mult timp sa se concentreze asupra carierei.

Cupluri celebre ca Sarah Jessica Parker si sotul ei, Matthew Broderick, desi au trei copii, au hotarat de curand sa locuiasca separat in cartiere diferite ale New York-ului. "Acum 15 ani, expertii in domeniul terapiei sexuale erau de parere ca cea mai buna viata sexuala o aveau cuplurile cele mai apropiate - care traiau impreuna in intimitate si imparteau cele mai mici detalii ale vietii cotidiene", afirma doctorul asistent in psihiatrie Scott Haltzmann, autorul cartii "Secretul Familiilor Fericite". "E vorba despre o schimbare dramatica a gandirii noastre", adauga Haltzmann. "Cercetarile arata ca o relatie in care partenerii sunt impreuna, dar traiesc separat, sporeste atractia sexuala dintre ei".

De ce nu ma mira faptul ca aceasta teorie apartine unui barbat? E interesant cat de diferit percep barbatii si femeile relatiile intime: o femeie tinde sa se simta mai in largul sau si mai eliberata din punct de vedere sexual cu cat e mai familiara cu un barbat, pe cand barbatii au nevoie de distanta, de imprevizibil, de a construi de la departare o fantezie in jurul femeii alese pentru a-si mentine atractia fata de ea si pentru a pastra pasiunea initiala. Sau poate ca femeile sunt inca mai constranse de conventiile sociale care elogiaza relatiile devotate unui singur barbat si traiul in comun cu acesta? Psihologul Grigorescu, care imi marturiseste ca in Romania nu a intalnit cupluri ce au ales sa traiasca de bunavoie in locuinte diferite dupa modelul cuplurilor "LAT", afirma ca, in general, sexul masculin si varsta tanara sunt factori care favorizeaza perturbarea relatiilor mai mult decat sexul feminin sau nivelul de scolarizare.

Aceasta opinie mi-e confirmata de amicul din Luxemburg si de un prieten american care imi marturisesc ca, daca ar fi sa puna in balanta avantajele si dezavantajele relatiilor la distanta, le-ar alege pe cele dintai, pentru ca pretuiesc mai mult independenta pe care le-o confera relatiile la distanta: mai mult spatiu personal, lipsa certurilor cotidiene, mai mult timp liber dedicat activitatilor preferate (pot sa vizioneze Fight Club in loc de Pe aripile vantului, sa mearga la karting, si nu la expozitia de lalele). In final, totul depinde de atractie, marturiseste amicul meu newyorkez Michael: "Relatia la distanta in care am fost implicat a fost motivata de atractia speciala pe care o simteam fata de fata respectiva, atractie pe care mi-a fost greu sa o gasesc la altcineva", imi spune el. "Am inceput sa petrecem vacante impreuna si apoi ea a vrut sa se mute cu mine. In momentul acela, m-am despartit de ea pentru ca auzisem de multe cazuri in care fata se muta cu baiatul, si relatia se degradeaza. Si, la urma urmei, nu eram asa de indragostit de ea incat sa fac acest gen de sacrificiu". Pai cum, pe de o parte spui ca nu erai atras in asemenea masura de nici o alta femeie, si pe de alta parte o parasesti pentru ca nu era o relatie atat de speciala pentru tine?

Alte motivatii legate de evitarea convietuirii in cuplu sunt modelul unor parinti divortati, un divort in trecutul unuia dintre parteneri, care se teme de un nou esec, sau prezenta copiilor din casatorii anterioare, care ii fac pe parintii naturali sa se teama ca aparitia unui nou partener de viata va afecta relatia lor cu propriii copii. Sincer, toate aceste argumente, mai ales cand sunt invocati barbati, par mai putin niste argumente sofisticate si mai mult motivate de frica si chiar de lasitate, pentru ca, pana la urma, frumusetea unei relatii in cuplu consta in curaj si credinta (aproape oarba). Dar stim foarte bine ca nobody's perfect. Eu, de exemplu, m-as multumi acum cu un partener care sa traiasca in acelasi oras sau macar in aceeasi tara cu mine. Dupa luni de "recuperare" in urma relatiei mai sus mentionate, am intalnit in vara un barbat tandru, calm, responsabil, inteligent si domiciliat in... Germania.

Citeste si Dating in New York

The One Lovestory