Nina care pune benzina

Data: 01 decembrie 2009 Autor: Nina Evangelina

Stau la pompa si ma uit cum cifrele se dau peste cap. Doi litri, trei litri, zece, douazeci. Stau la pompa si-mi place mirosul de benzina si linistea de la miezul noptii, si faptul ca nu e nici un ajutor de benzinarie care sa ajute o doamna - ce mama naibii, nu vreau sa ma ajute nimeni, pot sa trag benzina pe nas, prin batic, ca aurolacii, si singura. Stau sa fac plinul, pentru ca natura are oroare de vid, chiar si natura masinilor. Stau o clipa, in drumul de la multinationala mea la multinationala nimanui, casa in care dorm, facuta si ea de o companie listata la bursa, cumparata cu un credit de la alta si locuita, in 18 ore din 24, de o divizie de furnici aciuata pe sub usa.

Restul timpului sunt eu acasa si-atunci se prefac moarte. Eu le cred, asa cum il cred si pe el. El, oricare. Odata il scriam cu E mare. Pana am vazut Sex and the City, filmul.
Asta am facut toata viata pana acum. M-am uitat la cifre care se dau peste cap, ca la pompa. Cifrele din calculatorul de la serviciu, cifrele din ATM-ul care imi spune cat mai e pe cartea de credit, cifrele din calendarul care imi arata, o data pe an, ca Marele Kilometraj al Varstei nu sta. Chiar daca eu pompez botox pe unde prind si scot la sala de masaj tot ce s-a prins de mine, cu tot optimismul celor 0,1 la suta grasime pus mare pe ambalaj.

Sunt momente ca astea cand te prinzi ca ai ratat toata actiunea, pentru ca pur si simplu erai in alta parte. Iti aduci aminte brusc ce credeai la 15 ani ca ai sa faci la 25, ce credeai la 20 ca ti se va intampla la 30. Si nimic nu se potriveste. E ca si cum ai ajunge in graba la cinema, ai intra tarziu in sala, dupa generic, si-ai realiza abia dupa o ora ca ai gresit filmul. Dupa o ora in care tot astepti sa se intample ce zice recenzia si in care te tot minti ca asta e introducerea si ca scenele de dragoste sunt imediat dupa colt. Doar ca ele nu mai incep niciodata, pentru ca esti de fapt la filmul cu impuscaturi si urmariri. Si e prea tarziu sa mai iesi si sa intri pe cealalta usa, la filmul la care parintii si educatia si asteptarile ti-au luat bilet.

Tocmai de aceea, astazi sunt pusa pe dat raportul vietii mele, cata s-a intamplat pana acum, la nivel de detaliu. E surprinzator de scurt. Sunt Nina si patinez alene pe suprafata inghetata a fiecarei zile. Ma agat de vorbe si intamplari: greseala coaforului, rochia colegei, unghia rupta, tocul desprins, chiuveta infundata, proiectul neterminat de la serviciu.

Pe toate astea le pun zilnic in calendar, din ele inchipui o multime de sensuri si realizari, doar ca sa maschez in mod convenabil singura chestie reala: ca pompa merge, rezervorul se umple si trebuie s-o luam din loc.
Poate ca Nina v-a intristat astazi, desi nu e in firea ei. Iertati-o ca si-a inchipuit o clipa ca aveti vreme sa stati cu ea un minut, cat pune benzina si se gandeste la viata care a trecut si-a lasat in urma, ca suvenir, un autograf sub forma unui rid nou si minuscul pe care il descifrez chiar acum in oglinda. E cel mai mic autograf din lume si suna cam asa: din partea Timpului Pierdut, cu dragoste!


Citeste si Despre criza si cheltuieli

Marketingul prieteniei