Chick lit sau razboiul celor doua proze

Data: 05 ianuarie 2009 Autor: Daniel Nicolescu

Chick lit seamana cu chicklets. Primul cuvant desemneaza, de vreo 4-5 ani incoace, literatura pentru puicute (prin abreviere de la chicken literature), cel de-al doilea - bombonelele acelea minunate de chewing gum (spearmint, peppermint, sau cu gust de fructe, toate dulci), asezate in plutoane de 12 bucati, unele chiar divers colorate, la pachet. Si chick lit si chicklets se mesteca asiduu, iti aromeaza pret de cateva clipe interiorul, dupa care se abandoneaza. Se zice ca e nerecomandabil sa citesti a doua oara un roman chick lit, dupa cum la fel de contraindicat este sa te apuci sa molfai o guma deja mestecata. Savoarea se pierde, vai, dupa primul contact. Nici una, nici altele nu iti prelungesc viata, nu te fac mai destept, nu sunt indispensabile, dar ambele iti confera o bucurie efemera, din specia articolelor de underwear comestibile. Mesteci si respiri usor! E drept, cartile chick lit pot fi imprumutate, dupa lectura, prietenelor. Uneori si prietenilor, insa doar daca aveti dovada trainiciei sentimentelor lor.

Femeile citesc mai mult decat barbatii
...Adica sa facem un pic de sociologie a lecturii, cat sa nu vi se-aplece de prea mult dulce. In ultimii 20 de ani, sondajele afirma, ca pe un fapt incontestabil, ca femeile sunt mai atrase de lectura decat barbatii. In 2006, o ancheta a revistei Livres Hebdo stabilea ca, in Franta (tara unde, probabil, se citeste cel mai mult din lume), 57% dintre cumparatorii de carti sunt femei. Pentru ca nu se face nicio referire la situatia transsexualilor, putem banui ca restul de 43% sunt barbati. In aceeasi perioada, o statistica INSEE (Institutul National de Statistica si Studii Economice) aducea, in spatiul aceleiasi problematici, nuante luminoase: 35% dintre femei citisera in cursul anului o carte pe luna, in vreme ce barbatii care se puteau fali cu aceeasi isprava nu erau decat 20%. Pe de alta parte, femeile care nu citisera nicio carte erau 30%, in timp ce abstinentii barbati erau 51%. In continuare, aflam ca 62% dintre femeile cititoare consumasera carti de fictiune. Ce ramasese din galeata plina, adica cei 38% la suta barbati consumatori de fictiune, erau insa dominanti la capitolele roman politist si SF (chiar daca aceste genuri cunoscusera o "feminizare" abrupta in anii '80-'90). In volumul Sociologia lecturii, Chantal Horellou-Lafarge, o doamna adica, spunea ca pasiunea pentru lectura a suratelor ei "a survenit odata cu foiletoanele din ziarele secolului al XIX-lea. Pe atunci, barbatii erau preocupati de temele actualitatii, in timp ce femeile se adunau si citeau impreuna povestile in serial de la gazeta". Cum ar veni, ca la noi la claca.

Pasiunea pentru lectura a doamnelor a revenit furios in ultimele decade. O confirma si o explica domnul Bernard Lahire, profesor de sociologie la Scoala normala superioara din Lyon: "Lectura a trecut in mana doamnelor pe masura ce cultura literara s-a devalorizat. Procesul de depreciere incepe inca de pe bancile scolii, cand matematicile devin cel mai important instrument de selectie a valorii".

Ce are lectura cu prefectura? Sau, altfel spus, au cumva cromozomii un cuvant de spus in privinta lecturii? Se pare ca nu, daca e sa ne uitam in gura inteleapta a doamnei Christine Vidal, neurobiolog si director de studii la Institutul Pasteur: "Felul in care se activeaza creierul in timpul lecturii este reflexul experientei de viata a fiecaruia dintre noi. Diferentele intre indivizii de acelasi sex sunt atat de mari incat depasesc deosebirile dintre barbati si femei."

Stramoasele
Prin urmare, nu exista o predispozitie biologica pentru lectura. Si nici pentru scris, ori alte indeletnciri intelectuale de performanta, oricat s-ar fi straduit enciclopedistii secolului al XVIII-lea sa ne convinga de contrariu: baronul d'Holbach, bunaoara, spunea fara sa cracneasca: "Femeile, prin slabiciunea organelor lor, nu sunt susceptibile de cunostinte abstracte si nici de studii profunde". Voltaire insusi, inteleptul inteleptilor, dadea un verdict la fel de macho: "Au existat femei foarte savante, dupa cum au existat si razboinice; niciodata insa nu am intalnit inventatoare". Inventia, nascocirea sunt insa atributele de baza ale prozei de fictiune. Iar in acest domeniu, slava Domnului, femeile au facut fata barbatilor tot asa cum amazoanele au stiut sa tina piept (e-un fel de-a spune, pentru ca, daca nu stiati, cuvantul amazoana este compus, in greaca, din privativul "a" - "fara", si "mazos" care inseamna "san") unor supereroi ca Ahile, Hercule sau Tezeu. Nu ma refer doar la doamne ca George Sand, Colette, Virginia Woolf, Simone de Beauvoir, Marguerite Duras sau penultima Nobel, Doris Lessing, toate autoare de literatura main-stream, ci si la acelea care au scris literatura "pentru barbati", dar la fel de serioasa, in genul fantasy, SF sau politist, incepand cu soata poetului Shelley (mamica fictionala a lui Frakenstein) si continuand cu Shirley Jackson, surorile Blackwood, Sfanta Agatha, matusa Higgins Clark, cele doua inegalabile Patricia: Cornwell si Highsmith, Ruth Rendell sau, mai nou, Fred Vargas.

Secolul al XIX-lea a inventat insa si literatura pentru femei scrisa de femei. Aici, muma primordiala, din pantecul literar-sentimental al careia ni s-au tras toate bunele si relele, este Jane Austen. La aproape doua secole dupa ce il publicase, romanul Mandrie si prejudecata era, potrivit unui sondaj britanic, cartea care, in anul 2004, "a starnit cele mai mari tulburari emotionale in randul cititoarelor" din perfidul Albion. Nu doar femeile-cititoare au fost tulburate de opera doamnei Jane, ci si literatura cu "L" (cu majuscula), cea care agita mari probleme existentiale, vorbea despre "mal de vivre" si construia personaje complexe. In secolul XX, acesteia din urma a inceput sa-i fie opusa cu dispret (de catre barbati, of course, sau of intercourse, de dragul neutralitatii) literatura pentru cucoane, proza cu apa de roze, romanul peltea, fictiunea sentimentaloida, mai ales de cand a inceput, prin anii '20-'30, atacul de o rara barbarie al doamnei Cartland (potrivit unei liste furnizate de Wikipedia, Barbara Cartland este autoarea a 623 de volume de amor). La opt ani de la moarte, domnia sa inca mai aduna, sub faldurile unui mare stindard roz, milioane de fanatici. Al doilea val ofensiv a fost declansat de peste Ocean prin Harlequin, multinationala de origine canadiana a romanului sentimental, care a debarcat in Europa in anul 1978, aducand, in spatiul cartii, severa dar profitabila politica a salamului. Colectia era vanduta doar in super si hypermarketuri (nu-i vorba ca nici librarii seriosi nu se prea inghesuiau sa o achizitioneze), iar ce nu se vindea repede, era dat la topit ca perisabilele alimentare. In 2007, Harlequin vanduse in lume circa 120 de milioane de exemplare din cartile sale siropoase, inregistrand o scadere de 2% fata de anul trecut, dar bucurandu-se (potrivit mai degraba unei logici a romanului de dragoste, decat a economiei de piata) de o crestere a profitului de 7%.

Cherchez la femme!
Bun! Femeile citesc mai mult, dar citesc oare si mai bine? In 2006, doamna Anne Coquet, directoarea editoriala Harlequin pentru Franta, darama, intr-un interviu, orice indoiala: "Cititoarele care urmaresc colectiile noastre sunt aceleasi care cumpara romanele Annei Gavalda, ale lui Marc Levy sau Codul lui Da Vinci". Pe cat de sec, pe atat de limpede. Nicio vorba insa despre marea concurenta, adica despre chick lit, literatura pentru puicute venita din Statele Unite si care a innebunit planeta (dand peste cap vanzarile celor de la Harlequin, care au fost siliti sa-si revizuiasca intreaga politica editoriala si de marketing). Sau, daca vreti, tradarea dinlauntru, venita chiar din tabara literaturii roz. Literatura chick (ba chiar foarte sic) si-a luat nemaipomenitul avant urmand exemplul a doua mari intemeietoare: Candace Bushnell, autoarea celebrului Sex and the City (Totul despre Sex) si a lui Helen Fielding, cea care a imaginat Jurnalul lui Bridget Jones. Ce au schimbat ele atat de radical? Sosul si mirodeniile. Romanul clasic pentru femei isi pastra cele trei acte de baza - o intalnire el-ea, multe si rele obstacole, un sfarsit fericit -, contururile vagi, tricotarea psihologica si avalansa de sentimente, dar schimba profilul eroinei: obligatoriu simpatica, isteata, dezghetata, emancipata, profund urbana, sexi, mereu in tendinte, mereu cocheta. Frivola? Da, dar avand un fond bun. Smechera? Da, dar nu cinica (desi…). Frumoasa? Da, dar nu topmodel. Eroinele chick lit vorbesc mult si fara perdea, vor sa rupa inima targului, fie ca e vorba despre moda, despre realizarea profesionala sau despre look-ul ultimului lor iubit, si, ceea ce e important, au umor. Trec prin depresii ca gasca prin apa si precum gasca lor de prietene prin magazine. Au ceva din natura invingatorului de vocatie, sau a lui Hopa Mitica. Se ingrasa, ca Bridget Jones, dar slabesc urgent daca e nevoie, sunt shopaholice, dar stiu, la o adica, sa se chiverniseasca pentru un scop bun.

Rezumand, femeia chick lit este plasata intr-o perspectiva post-feminista, in acord perfect cu realitatea sociologica a zilelor noastre. Eroinele sunt, intr-un fel, croite pe tiparul publicului-tinta. Cel mai adesea, femei intre 20 si 30 de ani, femei de cariera, celibatare sau mamici descurcarete, pustoaice cu parale, calibrate pe modelul Barbie. Cum spunea Candace Bushnell, "chick lit este un gen literar cu norma intreaga, o literatura esentialmente destinata femeilor si scrisa de catre femei, care vorbeste despre femeile care incearca sa-si gaseasca identitatea in viata si in forfota marilor orase". Dupa Carrie Bradshaw si Bridget Jones, s-au napustit spre inima cititoarelor eroinele lui Lauren Weisberger (Diavolul se imbraca de la Prada), Sophie Kinsella, Zoe Barnes, Liz Young, Marian Heyes, Lauren Henderson, Meg Cabot… Desi anglosaxonele raman, de departe, cele mai prizate autoare de gen, emulatia chick lit face ravagii si in Rusia, India, Japonia, Franta sau Spania.

La noi, de cativa ani, doua edituri vestite pentru publicarea de opere si capodopere, Polirom si Humanitas, traduc, cu o absolut stimabila lipsa de complexe, chick lit (dar si, cu variatiuni dictate de destinatar, lad lit sau dick lit - magistru Nick Hornby -, hen lit sau teen lit). Colectiile lor (Chic, condusa de Bogdan-Alexandru Stanescu, respectiv Cocktail, coordonata de Iustina Croitoru) cu coperte pastelate au adunat deja sute de mii de cititori si zeci de titluri, dintre care amintim doar ultimele aparitii: la Polirom - Sophie Kinsella, Iti amintesti de mine, Jane Green, Babyville, Catherine Alliot, Trei intr-un pat sau, la Humanitas fiction - Slam de Nick Hornby, Pe urmele lui Alice de Clare Naylor, Ghid de orientare pentru fete moderne de Sarah Ivens sau Ghid de agatat in lumea barbatilor de Grambs Alison.

Cum concurenta e acerba, ni se pare legitima intrebarea: cine va invinge? Chic de la Polirom sau Cocktail de la Humanitas? Pronosticul meu este acela al unui barbat grijuliu sa nu fie acuzat de sexism: probabil cititoarele si, da, Lectura. Care, pana la urma, e ca sportul. Nu poti face "putin, dar bine", de sport trebuie sa te tii. Asa ca, doamnelor si domnisoarelor, cititi, numai cititi!