Foto(11) Video(1)

Romani de aur

Data: 30 septembrie 2008 Autor: Nicoleta Nicolae

2008 a fost anul unei explozii de succese romanesti, un an in care numele Romaniei a fost facut cunoscut in lume prin intermediul unor oameni talentati. Revista The ONE va prezinta patru povesti de succes, patru romani de aur: Sandra Izbasa (aur la sol, Beijing 2008), Marian Crisan (regizor, Palme d’Or 2008), Alina Dumitru (aur la judo, Beijing 2008) si Bogdan Mustata (regizor, Ursul de Aur, Berlin 2008).

Alina Dumitru Judoka de aur
Alina Dumitru a avut nevoie de 80 de secunde pentru a aduce Romaniei medalia de aur la judo la Jocurile Olimpice de la Beijing (prima medalie de aur de cand aceasta disciplina se practica in tara noastra). A avut nevoie de si mai putin ca sa ne cucereasca pe noi.

The ONE: De ce judo? Nu este un sport cam dur pentru o fata?
Alina Dumitru: La inceput asa a fost, apoi m-am obisnuit, plus ca este un sport de aparare, un sport din care poti invata multe si care iti poate fi folositor in multe situatii de viata.

The ONE: De cat timp practici acest sport?
A.D.: De 14 ani. Am inceput sa fac judo din curiozitate. Ma aflam la orele de curs, cand antrenorul scolii ne-a propus sa mergem in sala de sport sa vedem o demonstratie de judo. Mi-a placut si m-am gandit atunci sa incerc si eu.

The ONE: S-a intamplat sa faci o “demonstratie” in afara competitiilor sportive?
A.D.: Poate doar asa, in joaca… In scoala insa, mai toata lumea facea judo, asa ca nu prezentam o amenintare pentru nimeni.

The ONE: Ai fost prima sportiva care a adus aur Romaniei la Olimpiada, si este prima medialie de aur pentru Romania in istoria acestei discipline…
A.D.: In primul rand, aceasta medalie a fost o mare realizare pentru mine. De fapt, pot sa spun ca mi s-a indeplinit visul, mai ales dupa ce, in 2004, am ratat medalia de bronz chiar in ultimele secunde. Acum ma simt implinita.

The ONE: Ai crezut vreo clipa ca vei castiga?
A.D.: Nu am crezut ca voi castiga chiar aurul, dar ma asteptam sa iau macar o medalie. Surpriza a fost cu atat mai mare pentru mine.

The ONE: Cu cine te-ai bucurat de acest succes?
A.D.: Cu parintii si cu prietenul meu, care este aproape de mine si ma sustine mereu.

The ONE: Care a fost cel mai redutabil adversar?
A.D.: Japoneza a fost cu siguranta cel mai greu de invins.

The ONE: Te tenteaza dansul? Stiu ca ai primit o propunere din partea producatorilor emisiunii “Dansez pentru tine".
A.D.: Da, imi place foarte mult sa ascult muzica si sa dansez. Asa ca sper sa invat tot felul de pasi atunci cand voi concura la "Dansez pentru tine".

The ONE: Una dintre pasiunile tale este pescuitul. Care a fost cea mai mare captura?
A.D.: Imi placea foarte mult sa pescuiesc, insa in ultima vreme nu prea am mai avut timp pentru asta. Cea mai mare captura a fost un crap de 1,200 kg.

The ONE: Cand ai timp liber, ce-ti place sa faci?
A.D: Merg la shopping. Si nu am ratat ocazia de a-mi cumpara diverse lucruri din China, mai ales haine si accesorii.

The ONE: Mi-ai spus ca vrei sa pleci in vacanta. Ce destinatie ai ales?
A.D.: Marea Neagra. Am tot fost plecata din tara si ne-am gandit sa dam si o fuga pana la noi, la mare.

The ONE: Stiu ca iti doresti sa devii mama cat mai curand. Ce ti-ai dori sa fie?
A.D.: O fetita. Si mama mea si-a dorit foarte mult o fetita, si a avut-o.

Performante

• 2008 – medalia de aur la Jocurile Olimpice, Beijing (prima medalie de aur la judo din istoria acestui sport in Romania)
• 2007– medalia de bronz la Campionatul Mondial de la Stuttgart
• 2005 – medalia de bronz la Campionatul Mondial din Danemarca.

Sandra Izbasa pe urmele Nadiei
A inceput sa practice gimnastica la 4 ani. Astazi, cu un palmares de peste 100 de medalii nationale si internationale, carora li se adauga doua medalii olimpice, Sandra Izbasa mai are o singura tinta: aurul mondial.

The ONE: Nadia Comaneci spunea ca ai avut cel mai greu exercitiu la sol… Asa a fost?
Sandra Izbasa: Solul este aparatul meu de suflet. Si, intr-adevar, a fost cel mai greu.

The ONE: Cat de importanta este echipa in sport? Ce simti atunci cand iti vezi colegele concurand?
S.I.: Este foarte importanta, pentru ca, pana la urma, in functie de evolutiile individuale, echipa poate urca sau nu pe podium. Le respect pe fete si fiecare dintre noi are emotii pentru celelalte.

The ONE: Ai intrat ultima in concurs. Ai urmarit evolutia adversarelor?
S.I.: Incerc sa nu urmaresc evolutia lor in timpul exercitiului, prefer sa trag cu coada ochiului si sa le studiez miscarile la antrenamente.

The ONE: Ce crezi ca se intampla cu gimnastica romaneasca? Puteam sa obtinem un loc mai bun acum, la Jocurile Olimpice?
S.I.: Nu, eu cred ca am realizat ceea ce ne-am propus. Eram constiente ca, dupa accidentarile pe care le-am avut, rezultatul nu putea fi altul. Totul a depins de starea noastra de sanatate, asa incat pentru noi bronzul este ca si aurul la Jocurile Olimpice de la Beijing. Plus ca am avut si mai putin timp pentru a ne antrena, in comparatie cu celelalte tari, pentru ca noi am venit sub conducerea domnului antrenor Nicolae Forminte abia in anul 2005. In plus, in anul 2007, eu am avut o fractura la piciorul stang, chiar in timpul Europenelor de la Amsterdam, cand avea loc finala la barna. Doua luni dupa concurs am stat cu piciorul in gips si, cu toate astea, am reusit sa recuperez si sa pot participa apoi la mondialele de la Stuttgart, acolo unde am castigat bronzul cu echipa. Pana la urma, orice performanta in sport este foarte strans legata de starea de sanatate a sportivului.

The ONE: Cate ore muncesti pe saptamana?
S.I.: Antrenamentul dureaza cam 7 ore pe zi, timp de 7 zile, iar dimineata avem scoala. Duminica dupa-amiaza avem liber.

The ONE: Am citit undeva ca iti place sa machiezi si sa faci masaj. Te gandesti mai tarziu sa faci un business din asta? Sau iti propui sa devii antrenoare?
S.I.: Nu vreau sa antrenez si, este adevarat, imi place sa machiez. Ma gandesc sa fac ceva in sensul asta, dar sunt mai multe directii pe care va trebui sa le iau in considerare. Acum, insa, vreau sa ma concentrez la activitatea sportiva, pentru ca trebuie sa ii acord intreaga atentie.

The ONE: Ai un vis neimplinit?
S.I.: Aurul de la mondiale.

Performante

• Campionatul european de gimnastica artistica de la Clermont-Ferrand, Franta (2008) – aur pe echipe, aur la sol, argint la barna
• Jocurile Olimpice de vara, Beijing, (2008) – Competitia pe echipe, medalia de bronz cu echipa feminina de gimnastica a Romaniei, medalie de aur la individual, sol
• Campionatul european de gimnastica artistica de la Amsterdam, Olanda (2007) – medalia de argint la individual compus si barna
• Campionatul mondial de gimnastica artistica de la Stuttgart, Germania – bronz pe echipe (2007)
• Campionatul european de gimnastica artistica de la Volos – medalia de aur la sol (2006)
• Campionatul mondial de gimnastica artistica de la Aarhus, Danemarca (2006) – medalia de bronz la individual compus si argint la barna.

Un regizor de Palme d’Or
Cannes-ul a devenit locul in care romanii ridica miza an de an. Anul acesta, un alt regizor roman a castigat simpatia publicului si aprecierea juriului. Marian Crisan a primit Palme d'Or pentru scurtmetrajul "Megatron".

The ONE: De ce regizor?
Marian Crisan: Cred ca este o chestie data. Am facut o pasiune pentru filme inca din copilarie. M-am gandit insa serios sa fac meseria asta in liceu, dar nu eram convins daca vreau regizor sau operator, pentru ca, pe atunci, imi placea mai mult ideea de a filma. Aveam chiar o camera video cu care filmam tot felul de evenimente de familie, nunti, orice. Apoi am incercat sa intru intr-o scoala de specialitate.

The ONE: Ai realizat peste 200 de videoclipuri pentru trupe ca “BUG Mafia, “Parazitii”, etc. Ba chiar ai avut dispute cu Oana Zavoranu.
M.C.: Da, ne-am castigat existenta din videoclipuri si reclame si continuam sa o facem inca. Si cred ca, din 200, era normal sa fie si unul cu probleme, asa ca…

The ONE: Cum ai trecut la film de scurt metraj?
M.C.: Simplu, atunci cand s-a ivit ocazia sa facem un film, fie el si scurtmetraj, nu am ezitat.

The ONE: De ce crezi ca a castigat "Megatron"?
M.C.: Cred ca modul nostru de abordare a fost oarecum mai indraznet decat al celorlalti concurenti, plus ineditul situatiei. Ideea asta, de a merge 40 de kilometri pana la un Mc Donald's, e o calatorie simpla, dar totusi nebuna pentru lumea civilizata. In "Megatron", tema nu este una sociala, ci una pur personala. Eu prezint relatiile intr-o familie, totul petrecandu-se pe fundalul satului si orasului romanesc. E o drama de familie, in care se reflecta dorinta unui copil de a-si intalni tatal. Filmul a fost lansat in cinematografe in luna septembrie.

The ONE: Ce inseamna acest succes pentru tine?
M.C.: Noi suntem la inceput, dar incercam sa facem cel mai bun deal pentru un film de lung metraj si sa avem un debut pe masura. Evident, acum s-au deschis mult mai multe usi, exista oameni interesati sa colaboreze cu noi, chiar si din America.

The ONE: La Cannes ai facut cunostinta cu actori sau regizori celebri?
M.C.: Inainte de ceremonia de premiere reusisem sa-i vedem pe Woody Allen (regizorul meu preferat), pe actrita Penelope Cruz si altii. Insa, dupa ce am castigat premiul, ne-au dus in spatele scenei, unde erau toti colosii filmului, si ne-am salutat acolo cu Benicio Del Toro, dar si cu Sean Penn (unul dintre actorii mei preferati). Pacat ca totul acolo se intampla atat de repede, incat nici nu realizezi ce se petrece in jurul tau.

The ONE: O comedie romaneasca ar avea sanse sa fie premiata la un festival de film?
M.C: De ce nu?! Filmele lui Caranfil sunt foarte apreciate atat la noi in tara, cat si in afara. Insa de cativa ani, in Romania exista un anume fel de a face film. Fiecare regizor reconsidera o tema povestind-o in felul lui. Exista la noi o libertate de expresie interesanta, pentru ca poti face filme asa cum iti doresti, fara sa fii constrans intr-un anume fel.

The ONE: Anamaria Marinca imi spunea ca la noi nu exista o industrie a filmului. In cati ani crezi ca vom avea si noi una?
M.C.: Pana atunci se pare ca avem o industrie de premii. Castigam premii, chiar daca nu se stie cand vom avea o industrie a filmului. Acest lucru depinde de cati scenaristi buni exista undeva inca nedescoperiti, de cate povesti bune, care sa traga dupa ele regizori si public, se vor scrie. Fara povesti atragatoare pentru public, nu ai cum sa faci film.

PERFORMANTE

• 2008 Scurtmetrajul “Megatron” castiga Palme d’Or
• 2007 La Dakino, “Amatorul”, regia Marian Crisan, primeste premiul pentru Cel mai bun scenariu
• 2006 "Portret de familie" – cel mai bun scurtmetraj de fictiune, premiul Uniunii Cineastilor din Romania

Ursul si plaja
Dupa terminarea facultatii, a plecat sa faca bani in Saigon, dar s-a intors dupa o vreme in Romania, cu gandul sa faca film. Rezultatul? Anul acesta, Bogdan Mustata a fost recompensat cu cel mai ravnit premiu de la Berlinala – Ursul de aur, pentru scurtmetrajul "O zi buna de plaja".

The ONE: Ce mesaj transmite “O zi buna de plaja”?
Bogdan Mustata: Nu vreau sa pun intr-o propozitie un mesaj pentru care am construit un intreg film. Cine vrea sa primeasca mesajul va trebui sa vada filmul.

The ONE: Cine sunt cei trei minori care joaca in film si cum iti alegi in general actorii?
B.M.: Florin Sinescu, Okan Kaya, George Hoffman si, desi poate nu va spune nimic numele lor, ei sunt actorii mei, cei datorita carora exista acest film. Actorii ii aleg in functie de personajele din scenariu, nu creez personaje in functie de un actor.

The ONE: Este prima colaborare cu Catalin Mitulescu, scenaristul filmului?
B.M.: Nu. Cu Catalin am fost coleg de facultate si am lucrat impreuna la foarte multe proiecte de atunci.

The ONE: Te asteptai sa primesti anul acesta Ursul de aur?
B.M.: Da, pot sa spun ca ma asteptam la asta, chiar daca pentru mine acest succes este de atunci o bataie de cap. Nu mai am timp de lucrurile cu adevarat importante. E o perioada, in cazul meu, de vreo doua luni, din care nu-mi amintesc mai nimic. Doua luni pierdute fiind politicos si dand interviuri care speri sa te ajute in proiecte viitoare. Dar cele doua luni raman pierdute, orice sperante ai avea.

The ONE: Vad ca nu iti place sa pierzi timpul, acum la ce lucrezi?
B.M: Am 3 - 4 proiecte ca scenarist. Unul este un lungmetraj pe care intentionez sa-l si regizez, insa este greu de spus cand se va intampla acest lucru. De regula, dureaza vreo doua ani.

The ONE: Castigam premii, dar cand crezi ca vom avea si noi o industrie de film ?
B.M.: Probabil cand o sa inceapa lumea sa se duca la cinema. Sincer, cred ca sunt slabe sperante sa existe o industrie cinematografica in Romania.

The ONE: Ce gen de actiune-film prinde la publicul de afara?
B.M.: Premiile primite in strainatate nu sunt date de public, ci de oameni din industrie. Nu a fost probabil niciun film romanesc care sa “prinda” la publicul din afara. Si nici nu cred ca tema filmelor este importanta, ci mai degraba modul in care sunt facute.

The ONE: Ai un film preferat?
B.M.: Depinde de zi. Astazi filmul meu preferat este "Suspecti de serviciu". Ieri a fost "Supa de rata". Alaltaieri nu-mi mai aduc aminte...

The ONE: Ce alte pasiuni are Bogdan Mustata in afara de cinematografie?
B.M: Fizica cuantica si cricketul.

Performante
"O zi buna de plaja", regia Bogdan Mustata, primeste Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin 2008 si doua premii la Festivalul International de Scurtmetraj de la Palm Springs (Statele Unite).