Sa vezi si sa nu crezi!

Data: 04 august 2008 Autor: Cristina Buciuta

Cum sa scapi de ceea ce nu ai? Cum sa scapi, de exemplu, de lipsa de incredere? Avem o multime de solutii: Poti citi carti de psihologie aplicata, te poti inscrie la un atelier de art of living; poti merge la ghicitoare sau, daca ai curaj, te poti privi in ochi, in oglinda, intrebandu-te cinstit ce cauti tu in viata ta?

Printre cartile mele preferate se numara deja ecranizatul "Jurnal al lui Bridget Jones" (da, stiu, nu-i nici pe departe literatura "grea", da' putin imi pasa); iar unul dintre pasajele favorite e acela in care Bridget isi arunca la tomberon, intr-un moment de maxima luciditate, toate cartile de psihologie aplicata, din acelea tip "fast-food" pentru femeile care cred ca nu stiu ce vor de la viata. Uneori ajung sa ma intreb si eu, ca si ea: cand mai ai timp sa traiesti, daca trebuie sa citesti cartile care te-nvata cum sa traiesti?

Primesc non-stop mail-uri de la unii si altii care organizeaza seminarii de Art of Living, BootCamps, workshop-uri despre cum sa-ti atingi scopul in viata, afaceri, dragoste, dimineti de meditatie si seri de respiratie in asane. In orice librarie intru, dau de rafturi intregi de carti despre "Cum sa faci si cum sa nu faci …" pe orice subiect posibil. Ba mai mult, unii si-au imbogatit oferta cu ceaiuri "transcendentale", remedii Feng Shui, Tarot Osho, rune si calendare aztece, toate la gramada, ca un bufet suedez de unde poti sa ciugulesti cate ceva in drum spre job-ul cu care te-ai maritat. (Partea proasta e ca pe unii dintre cei care si-au facut o afacere din asta ii cunosc si stiu ca viata lor personala e departe de a fi pe roze. Ceva de genul "sa crezi ce zice popa…")

Mai stiu ca e pe val acum, mai mult in State, mai putin la noi, meseria de trainer personal/ "life coach", un fel de guru in materie de probleme de viata moderna (ca si cum existenta urbana ar fi o jungla in care fara ghidul local ai fi terminat). Versiunea autohtona e fie mai pitoreasca, fie mai ieftina: ghicitoarea (poate fi si in varianta masculina) sau TV-ul (ba cu o reteta de psihoterapie la minut, care-ti repara viata intre doua pauze publicitare, ba cu o invazie de ocultisti, astrologi si paranormali care sa te bage-n sperieti cand ti-e lumea mai draga).

Am ajuns si eu la un moment dat la o tanti, care-ti spunea - evident pe bani, dupa ce te masura cu ansa, mainile si cu o privire de om care-a vazut multi fraieri la viata lui - ce si cum e cu sanatatea, plus viata amoroasa. M-au impins curiozitatea aia de omoara pisica, dar si dorinta de a scapa de cinismul meu - deformatie profesionala de jurnalist - care-mi cam ofilise cheful de viata. Ah, plus lacrimile prietenei careia tocmai i se daduse verdictul ca iubitul actual nu e "menitul" si ca aura-i e-n pericol iminent. Ca sa aflu ce? Ca, fatalitate!, viata mea e varza: dupa mai multe incercari pe care mi le rezerva soarta, sotul meu (care oricum nu e ce ar trebui) va fi de acord sa avem copilul pe care mi-l doresc in secret. Revelatie? Nu chiar, eu avand deja in dotare, de cativa anisori buni, doua progenituri foaaarte concrete… P.S.: Pentru curiosi, da, mi-am platit consultatia (doar mi se facuse un serviciu), iar cat am stat acolo, telefonul expertei a sunat continuu pentru "programari".

Personal cunosc o gramada de oameni super-destepti in meseria lor, care-ar da bani grei sa aiba increderea in sine si tupeul in afaceri pe care mi le-a demonstrat tanti "Geta bioenergeta", despre care nu-s convinsa ca absolvise zece clase. De ce credem orbeste in toate non-sensurile si de ce nu ne incredem in noi, in instinctele, experienta si inteligenta noastra? De ce asteptam sa ni se explice scolareste mersul vietii? "Cum scapi de ceva ce-ti lipseste? Cum sa scapi, de exemplu, de lipsa de incredere?", se intreaba, filosofic, psihologul Jacques Salomé. Ce atata tevatura cu increderea asta in sine? "Iti ia ani de zile sa-ti construiesti o imagine pozitiva despre tine si vine un idiot care-ti spune ceva si distruge totul in cateva secunde", raspunde fabuloasa Angelina Jolie. Daca s-ar descoperi o pilula, daca s-ar putea face un implant cu pacatosul de self-esteem, care te lasa balta cand ti-e lumea mai draga, atunci chiar ar fi o inventie revolutionara, care-ar merita cu prisosinta Premiul Nobel. Mai scurtezi drumul de la acel gand firav, de-nceput, despre iubire, iertare si acceptare de sine, pana la sentimentul de "I Am The One & Lonely", cea mai importanta persoana pe care o cunosc sunt eu insumi/insami, spus cu mandrie la finalul periplului.

Am gasit undeva intrebarea asta, care mi-a placut mult: "La ce varsta incepe viata cu adevarat?". "Viata este o succesiune de nasteri", spune sus-pomenitul Jacques Salomé, iar eu as adauga: cate vieti (ne) traim intr-o viata? In ceea ce ma priveste, trainerul personal e Viata insasi - ii astept curgerea cu nestinsa curiozitate, dar (o spun cu un zambet) nu uit sa-mi fac "datoria" de femeie a zilelor noastre: citesc orice horoscop imi pica-n mana, trag cu ochiul la Oprah Show, dau in Tarot si-mi place sa mi se "ghiceasca" in cafea ; imi cumpar remedii Feng Shui daca dau bine ca decor, imi iau cate ceva din argint sau turcoaze (am citit eu ca-mi poarta noroc) cand am moralul cazut, imi ies din pepeni din cauza copiilor si-apoi rasfoiesc spasita carti despre educatia pozitiva (si lista poate continua mult si bine), daca ajuta pe moment...

Cred totusi ca raspunsurile cele mai bune despre noi insine tot noi le detinem, doar ca, uneori, nu stim sa le cautam. Nu dispretuiesc metodele care te-nvata cum sa faci una si alta, oricare-ar fi ele, pentru ca nimeni nu s-a nascut invatat. Doar ca, in final, fiecare e protagonistul propriei existente, perfect capabil sa-si creeze propriile standarde si reguli, in armonie cu sine insusi. Da, cred in maestri de viata, nu degeaba transcriu ca acord de final un citat din acelasi Salomé, un "medium" veritabil de asta data, care te ajuta sa lupti cu propriile fantome/ fantasme: "Vine un timp cand nu mai este zi, si nu s-a facut inca noapte… Si numai in acel moment putem incepe sa contemplam lucrurile sau viata: pentru a vedea mai bine, avem nevoie de putina umbra, pentru ca suntem noi insine un amestec de lumina si umbra." …Asta ca sa (ne) vedem, si sa credem (in noi insine)!