Pierre Bergé: Cealalta fata a casei de moda YSL

Data: 26 ianuarie 2009 Autor: Florentina Ienachescu

In aceasta luna, cand Pierre Bergé, partenerul de o viata al lui Yves Saint Laurent, va aduce pentru licitatie, la Casa Christie’s din Paris, lucrari de arta si diferite alte obiecte adunate de cuplul de vizionari de-a lungul vremii, putem vorbi despre un adevarat eveniment cultural international. Colectionari renumiti din Paris, dealeri de arta din toata lumea asteapta, cu sufletul la gura, sa se bata pentru “Madame LR”, realizata de Brancusi in 1914-1917, pentru un Picasso din 1914, sau, de ce nu, pentru un scaun Eileen Gray din 1920, care valoreaza intre 4 si 6 milioane de dolari. The ONE a stat de vorba cu Pierre Bergé despre aceasta licitatie iesita din comun, dar si despre Institutul de Moda din Paris si viata sa alaturi de Yves Saint Laurent.

Pe Pierre Bergé l-am cunoscut in timpul unei conferinte pe care a tinut-o la Institutul Francez de Moda. Cand m-am decis sa-i iau un interviu pentru revista The ONE, i-am scris o scrisoare scurta, in care explicam dorinta de a-l face cunoscut publicului roman. La doua zile dupa ce am trimis scrisoarea, m-a sunat secretara sa si am stabilit ziua interviului. Stiam ca aceasta data putea fi modificata de cateva ori si ca asteptarea putea dura luni intregi. Lucru normal avand in vedere ca programul sau este foarte incarcat si ca mare parte din timp si-o petrece calatorind in toate colturile lumii. Insa am avut noroc pentru ca, desi secretara m-a sunat inca o data, nu a fost decat pentru a-mi confirma ca intalnirea se va derula la data si ora stabilite initial. Si iata-ma, dupa sase saptamani de asteptare, sosind la fundatia Pierre Bergé – Yves Saint Laurent si asteptandu-l pe cel care, alaturi de creatorul de geniu, a reusit sa puna bazele uneia dintre cele mai de succes case de moda din lume. Am ajuns cu 15 minute mai devreme si am fost invitata sa-l astept pe o canapea, situata exact in fata biroului sau.

Eram calma si recapitulam in liniste intrebarile si ordinea in care sa le pun. Un detaliu insa mi-a spulberat toata siguranta: stateam intre biroul dlui Bergé si cel al dlui YSL. O placuta alba cu litere aurii pe care era scris numele lui Yves Saint Laurent indica atelierul celui care, timp de aproape 40 de ani, a revolutionat modul de a se imbraca al femeii. Am inceput sa-mi inchipui cum, pe scara pe care urcasem cu cateva minute inainte, pasea zilnic catre atelierul sau marele creator, la inceput facand acest lucru cu drag si apoi cu din ce in ce mai multa greutate; mi-am inchipuit toata stradania lui Pierre Bergé de a revigora o casa de moda care, la un moment dat, nu astepta decat schitele unui designer care nu se mai simtea bine cu sine insusi. De cate ori usile ce stateau inchise in fata mea nu se trantisera de nervi sau de bucurie? Cate manechine defilasera pe coridor prin fata ochiului critic al maestrului, care nu avea nevoie decat de cateva secunde pentru a repera greseala de tipar? Si cate zile de asteptare incercasera rabdarea sefului de atelier si a intregii echipe inainte de defilarile pe catwalk?

Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de aparitia dlui Bergé, care s-a scuzat pentru mica intarziere, mi-a intins mana si m-a condus catre biroul sau. Emotiile mi-au disparut la auzul vocii sale placute si calme, asa ca am scos reportofonul, mi-am adus aminte care trebuia sa fie prima intrebare si am apasat pe butonul de inregistrare:

The ONE: In timpul conferintei pe care ati sustinut-o la IFM, la inceputut anului 2008, ati spus ca “Moda nu este o arta, insa e nevoie de un artist pentru a o crea”. Puteti comenta aceasta afirmatie?
P.B.: Arta este un lucru care dainuie, nu este ceva trecator. Apusul soarelui este ceva trecator (si este splendid), dar nu este arta. Moda este facuta pentru a imbraca femeile, nu pentru a crea articole de imbracaminte pe care sa le agatam pe un perete si la care sa ne uitam ca la un tablou. Asadar, pentru mine, o piesa vestimentara nu este o opera de arta. Cu toate acestea, cred ca pentru a crea o piesa de imbracaminte este nevoie de exigenta unui artist si ca, in aceasta exigenta a privirii, a cautarii proportiilor, a combinarii culorilor, a ritmului, a inventiei, nu exista nicio diferenta intre un mare creator de moda, daca are talent, si un pictor. Am comparat intotdeauna rigoarea lui Balenciaga cu rigoarea lui Braque, de exemplu. Balenciaga avea aceeasi exigenta si preocupare ca si Braque, numai ca rezultatul nu este acelasi. Voilà! Intr-o buna zi, lumea va uita cine a fost Balenciaga, dar nimeni nu a uitat si nu va uita cine e Pierro de la Francesca… Deci, pentru mine, aceasta este diferenta esentiala intre moda si arta.

The ONE: Cine sunt in ziua de azi „artistii” din domeniul modei?
P.B.: Nimeni, chiar nimeni.

The ONE: Nici Galliano?
P.B.: Nici Galliano. Pentru ca astazi foarte multi pot avea talent, insa nu mai vorbim de acelasi lucru. Galliano este un personaj cu o putere creatoare foarte mare, dar care uita un lucru: moda este facuta, in primul rand, ca sa imbracam femeile, sa o purtam, nu sa o privim. Marea confuzie care se face astazi pleaca de la faptul ca tratam moda ca pe o arta... Adica nu mai raspundem niciunei exigente – asa cum nu mai raspundem niciunei exigente in arta – si atunci lasam loc liber intamplarii si oricarui gest liber pe care ulterior il numim moda. Daca astazi o defilare de moda arata imbracaminte care nu este facuta pentru a fi purtata, ci numai pentru a crea un spectacol care ajuta la vinderea unor parfumuri si cravate sau la promovarea marcii, atunci Galliano este un artist. Dar este o confuzie si o lipsa de onestitate sa creezi doua colectii: una de podium si una pe care o gasim in boutique. Eu nu am intalnit niciodata asa ceva: la Yves Saint Laurent, ceea ce era aratat pe podium se vindea in boutique si invers.

The ONE: Credeti ca, in viitor, lucrurile se vor schimba sau ne aflam la sfarsitul unei epoci?
P.B.: Da, sunt convins ca este sfarsitul unei epoci. Mai cred ca se poate consemna disparitia creatorilor de moda, iar oamenii au inteles asta. Pe viitor, vom avea manageri de produs, care se vor ocupa de realizarea unui articol de imbracaminte si carora nici macar nu le vom mai sti numele, fie ca se vor chema Galliano sau McQueen. Star-sistemul este pe moarte.

The ONE: ...Si tot ce a fost de inventat in vestimentatie s-a inventat?
P.B.: Exact. Star-sistemul inca mai rezista acum, deoarece mai avem un Galliano, un Lagerfeld, insa indata ce acestia nu vor mai exista, sistemul va disparea.

The ONE: Deci domeniul haute couture este mort de asemenea…
P.B.: Sigur ca da… dar asta o stiti foarte bine. Stiti foarte bine ca industria de haute couture a luat sfarsit.

The ONE: Clientii din tarile emergente, precum China sau Rusia, nu vor reusi sa revigoreze acest domeniu?
P.B.: Nu este vorba de bani aici, nici de clienti, nici de probleme economice. Domeniul haute couture tine de un anumit mod de a trai. El a insotit un anumit stil de viata, plin de rafinament, eleganta si cultura. Acest lucru trebuie inteles foarte bine. Mai ales de catre dumneavoastra, care veniti dintr-o tara care a avut o monarhie la un moment dat si care a cunoscut aceasta „art de vivre”. A disparut in Romania, a disparut si la noi in tara, si in China. Modul in care se traieste acum, cheltuind aproape vulgar sume mari de bani, nu are nici o legatura cu haute couture – care este sinonima cu eleganta si rafinamentul. S-a terminat cu toate acestea. Nu avem nici un motiv sa mai avem astazi haute couture.