In cautarea trupului perfect

Cat de departe esti dispusa sa mergi pentru a slabi cateva kilograme? Dupa ce s-a infometat inutil, a alergat si s-a lasat taiata cu bisturiul, Bianca Nutu a ales o ultima solutie: hipnoza.

Sunt o ipocrita care traieste intr-o lume ipocrita. Nici mie nu imi vine sa cred ca recunosc, dar confesiunea asta m-a facut sa ma simt bine. Asadar, marturisesc ca nu mai vreau sa joc rolul tinerei care se simte bine in pielea ei. Nu e adevarat, nu sunt multumita de corpul meu. Toti cei care ma cunosc vor spune ca dramatizez, ca de obicei. Dar eu visez sa fiu mult mai slaba.

Cand aveam sase ani, papusa mea Barbie, blonda, cu talie de viespe, sani imensi si picioare subtiri era idealul meu de frumusete. In clasa a zecea, desi eram supla, m-am infometat cateva luni, numai pentru ca era trendy sa fii la dieta. In anul trei de facultate, am plans in hohote in ziua in care am vazut ca nu mai incap in skinny jeansii mei preferati. A urmat perioada dietelor drastice cu supa de varza, sedintele de parafango, Starvac si Tae Bo pana la epuizare, vizite la nutritionist, o liposuctie… Cu toate acestea, cele cinci kilograme care ma apasa isi rad de mine: cand dispar, cand reapar.

Si daca tot am deschis capitolul destainuiri, recunosc ca zilele trecute am facut o depresie pentru ca abdomenul iubitului meu e mai plat decat al meu. Ei bine, mi-am promis ca, pana pe 8 Martie, cand vom cina la restaurantul nostru preferat, voi fi atat de supla (slaba e un cuvant periculos) pe cat imi doresc. Asadar, mi-am facut bagajul si am plecat la Paris.

De ce la Paris ?! Nu, nu din snobism, ci pentru ca, in afara de Louvre, Galeriile Lafayette, Buddha Bar sau Hotel de Crillon, in Orasul Luminilor se afla clinica celui mai bun hipnoterapeut, Jean-Marc Benhaiem. Poate nu intelegi ce legatura are hipnoza cu pierderea in greutate. Hipnoza poate contribui la modificarea comporta¬mentului alimentar, te poate reprograma in asa fel incat sa te simti vinovata daca nu mergi o zi la sala sau sa dezvolti o aversiune fata de fast-food, gogosi si capuccino cu frisca. Nu e o gluma ! Daca in cazul verisoarei mele, Moni, a dat rezultate, pentru mine urma sa faca minuni.

Emotionata, am ajuns la centrul Hypnosis, situat pe Avenue Franklin Roosevelt, la numarul 19. Era vineri dupa-amiaza. Mi s-a explicat de la inceput ca nu trebuie sa imi fie teama, pentru ca hipnoza medicala nu are nimic de-a face cu vechile clisee: “La trei, vei adormi! Acum esti o maimuta, apoi un cocos…” si nu va exista nici un moment in care sa nu fiu constienta de ceea ce mi se intampla.

Primul pas a fost intrevederea cu unul dintre doctorii instruiti de domnul Benhaiem, pentru a identifica motivul pentru care nu reusesc sa imi mentin greutatea dupa ce slabesc: datorita proastelor mele obiceiuri alimentare. Nu respect orele de masa; dimineata mananc o ciocolata intreaga, ca sa am energie; la restaurant, nu ma pot multumi doar cu o salata pentru ca mi-e pofta de paste; dupa o saptamana in care mananc disociat, ma “premiez” cu amandine. Macar daca nu as chiuli de la orele de la Tae Bo…mi-as mai putea permite cate o abatere. Dupa o alta sedinta de acomodare, in care am analizat ce e de facut pentru a-mi recapata echilibrul alimentar, a urmat terapia in grup.

Intr-o camera cu tavanul pictat precum bolta cereasca, luminata difuz, am facut schimb de opinii cu ceilalti patru membri ai grupului. Tanara anorexica din dreapta mea, perfect constienta ca isi restrictioneaza portiile de mancare in detrimentul sanatatii, dorea sa nu i se mai faca greata la vederea sau la mirosul alimentelor. Avocata obeza din stanga voia sa isi scoata din minte ideea ca nevoia de dragoste poate fi suplinita prin cantitati uriase de dulciuri. Ceilalti, printre care si eu, aspiram catre un regim de viata sanatos.

Asezata in fotoliul meu confortabil, am inchis ochii, concentrandu-ma asupra a ceea ce spunea hipnoterapeutul. Cu o voce calda si monocorda, ne-a invatat cateva exercitii de respiratie, menite sa ne destinda. O toropeala placuta mi-a invadat corpul si am simtit ca plutesc. Am fost constienta de tot ceea ce se intampla, spunea, sugera pe tot parcursul transei hipnotice, dar eram complet detasata de mediul exterior. Ca atunci cand citesti o carte grozava si lectura te absoarbe cu totul. Cand hipnoterapeutul a tacut, mi-am revenit absolut firesc.

Teoria spune ca, in faza de hipnoza profunda, creierul devine receptiv la sugestii. Nu ti se impune o idee sau un tipar comportamental, ci esti ajutat sa renunti la conceptiile gresite si sa iti modifici singur perceptiile. Hipnoterapeutul incearca sa neutralizeze pofta de alimente toxice (grasimi, zaharuri) si te invata sa te concentrezi asupra unui regim alimentar sanatos si asupra felului in care ai dori sa arati. Te convinge ca legumele si fructele au gust bun si ca sportul iti da o stare de bine.

Datorita mesajelor fixate in subconstient, te opresti din mancat cand te-ai saturat, chiar daca ti-e pofta in continuare, asociezi exercitiile fizice cu fericirea si incepi sa te impaci cu tine. Repetand sedintele de hipnoza, noile informatii transmise creierului se consolideaza, iar mai tarziu vei invata sa te autohipnotizezi. Eu sunt inca in faza initiala, dar am inceput deja sa pierd in greutate. Incet, dar sigur, fara sa sufar de pe urma unor privatiuni impuse de dieta, cum mi s-a intamplat pana acum.

Secretul este ca trebuie sa gandesti pozitiv. Sa-ti repeti mereu: “Vreau sa slabesc!”, ori de cate ori mintea iti fuge in lamentari de genul “M-am saturat! Nu mai pot! Oricum nu reusesc sa slabesc!” Parol ! E usor. Daca eu am reusit sa renunt la portia mea zilnica de ciocolata, orice alta privatiune devine de acum “piece of cake”!